viernes, 30 de diciembre de 2011

Eu cand vreau sa fluier...scriu

Categoric nu sint un meloman. Nu sunt educat sa fiu. Satana insa da. Lui i s-a poruncit sa fie. Lui si nesfarsitelor ostiri ingeresti, daca exista. A fost o vreme cand tot cerul rasuna la unison: nu existau nici dezacord, nici ton fals, nici “urechisti”. Se canta intocmai si exact dupa partitura placuta lui Dumnezeu. Nu avem constanta ca s-ar fi cantat vreo arie “solo”, ci doar “in cor”, la gramada. Se canta fara-ncetare, dupa porunca. Fiecare isi juca rolul dupa cum ii canta partitura. La mare cautare erau cele de caracter  “maestoso”, “espressivo con dolore” sau “vitamente lacrimoso”. Abia dupa ce Wagner l-a detronat definitiv pe Händel si-au facut  aparitia  “Piacévole con amore” , “mosso con fuoco sau  “agitato”.

Armonia, se pare, nu a tinut mult. N-a fost sa fie. E bine totusi ca s-a consemnat.

In seara asta am savurat un Strauss. Vreo doua ceasuri. A fost cadoul sotiei mele. Fiind afon am si cantat; am facut-o d-impreuna cu  alti 2322 de “urechisti” profani.  Rigoarea era pastrata de orchestra, savoarea era adusa de noi intr-o cheie "allegretto".Marzial”, “espressivo con dolore” sau “vitamente lacrimoso” le-am vauzit inainte de concert, la televizor: mort fiind de vreo trei zile, Kim Jong-Il sensibiliza inca milioane de oameni asezati militareste, fiecare la un loc precis. "Nu stiu de-astea"...  dar se zvoneste ca erau drogati si manipulati. Cantau toti in cor, neincetat, dupa porunca. Primadona era... un primadon, puhav, scurt si indesat: fiul mortului. Intocmai, si in aceeasi cheie, se mai canta si azi, la fel de neincetat, prin biserici. Altul e mortul... altul si primadonul: doar ca e mai multi! Gloata insa… gloata e mereu aceeasi... Hhhhhrrrrrrrrr!!! 

Ma-ntorc la Strauss. Cel putin pentru o seara dumnezeu a avut un nume. Cat despre mine…sunt dator cuiva cu un “amore con fuoco”. TU ???

1 comentario:

De oriunde ai fi, comentariul tau ma onoreaza: