Adevarul Prezent

Astazi am mers la biserica. Nu va ingrijorati, nu obisnuiesc sa arunc margaritare la porci, nici sa ma amestec cu taratea; este doar un ritual nevinovat pe care il indeplinesc cu mult drag intru adoratia singurului meu Dumnezeu (cel ce citeste sa inteleaga...). Nici una nici doua, am aflat cu "groaza" ca Satana salasluieste literalmente in televizor, si ca traim ultimele clipe ale istoriei. Am fost avertizati ca aceia care nu cunosc Adevarul Prezent nu vor putea mosteni Cetatea de Aur, nici nu se vor putea bucura de Stelele-atarnate in Coroana de Aur care ii asteapta inexorabil la Marea de Cristal, ca o para malaiata cazuta din mana Tatalui Imparat.

Am aflat ca "marea prigoana" sta sa inceapa si ca religiosilor care au adevarul suprem si lumina orbitoare a marturiilor inspirate de pana divina li s-au pregatit locuri de tortura in subsolurile tuturor celorlalte biserici, in frunte cu cea catolica, conform unui plan strict secret pe care il stie toata lumea. Am aflat ca Dumnezeu "vrea sa cerne" biserica lui, si ca Satana insusi "cauta sa cerne" pe cei care vor sa stea fermi in adevar. De asemenea am aflat ca "este oameni infiltrati" de Satana in biserica celor alesi: la fiecare suflet adus de Dumnezeu "este doi" adusi de Cel Rau printr-un program bine stabilit si secret dar binecunoscut de catre religiosii analfabeti;  se da cazul ca cei doi nou veniti sunt niste minti sclipitoare care au ca unica misiune pierderea acelui unu singur. Continuarea povestirii nu stiu sa v-o mai relatez, pentru ca am iesit nitel afara pentru a trage in piept o gura de aer proaspat, neviciat.

Unicul Adevar Prezent este faptul ca religiosii sunt profund analfabeti, lobotomizati cu satarul demonului nemilos al ignorantei, fiind goliti de orice bun simt. Intr-o frenezie a revarsarii de daruri si talanti, religiosii se lasa cuprinsi pe dea-ntregul de mrejele feluritelor boli psihice, tragand vartos pe nas putoarea sulfuroasa a focului cel vesnic. Inchei, dragii mei, prin a reproduce cuvintele unui bun prieten al meu: "am fost la biserica si mi-a ajuns pentru urmatorii doi ani!" 

Quo Vadis?

Am aflat de la adeptii superstitiilor religioase ca sunt un ignorant, ca nu stiu de unde vin si nici incotro merg, ca moralul sau amoralul nu au sens decat in paradigma unui Dumezeu, si ca fara Dumnezeu viata este in intregime lipsita de sens. Aveau dreptate: eu nu stiu nici de unde vin si nici incotro ma indrept, Universul nu pricepe de moral si amoral, Viata este in totalitate golita de sens cand il introduci pe Dumnezeu in ecuatiile ei, iar Biserica nu  este nimic altceva decat o odaie cu o usa: seamana mai mult a puscarie cu peretii tatuati de disperarea celor intemnitati acolo pe viata …

Tuturor religiosilor care stiu precis de unde vin si incotro se indreapta nu le cer sa ne impartaseasca din stiinta lor atotcuprinzatoare: de vreo doua milenii incoase ni se tot vara pe gat cu de-a sila, obligandu-ne sa le ascultam discursul inveninat de putoarea miseliei si a vanzarii de frate; ne-au speriat cu excomunicarea si cu rugul aprins, cu uleiul incins si cu moartea celor o mie de cutite, insa nimeni nu i-a crezut. Arogant, Biserica si-a atribuit dreptul de a defini moralul si amoralul doar pentru a justifica imoralul din existenta ei… sau pentru a-l infiera sangeros in viata altcuiva…  Chiar nu putem fi si ALTFEL???

MORALA RELIGIOASA ARATA CAM ASA...