Trei Ani...

Acum trei ani pe vremea asta, dintr-un impuls teologic reflex, am publicat pentru prima data in acest spatiu virtual o serie de cugetari menite sa atraga atentia cititorului asupra problemelor de natura dogmatica, etica si morala pe care s-a cladit crestinismul, dar si asupra contradictiilor fundamentale in care se zbate teologia  crestina. Principalul scop al acestui modest demers era acela de a transmite cititorului provocarea de a utiliza mecanisme rationale, filtre logice si argumente de bun simt in abordarea spiritualitatii crestine fara ca aceasta sa insemne neaparat negarea convingerilor sale religioase ci doar o reasezare a acestora pe niste temelii  care sa nu il faca neaparat sa ii crape obrazul de rusine atunci cand vine vorba de a justifica fapte, atitudini si obiceiuri.

Dupa trei ani in care am fost citit, judecat, condamnat sau incurajat dupa caz, socotesc potrivit sa multumesc deopotriva tuturora, atat prietenilor cat si detractorilor mei, si sa le doresc deopotriva amanduora Sarbatori Fericite, Craciun Fericit si An Nou Fericit !!! Sanatatea sa va fie comoara de mare pret din care sa va infruptati cu bucurie si in Anul cel Nou, iar Fericirea, Intelepciunea si Fortuna sa va fie calauze dragi pe drumul Vietii, oriunde v-ati afla!  In ceea ce il priveste pe Dumnezeu, sa aveti indrazneala: vegheati sa fiti frumosi, curati, buni si generosi ca si cand ar fi Adevarat, dar si curajosi, liberi, curiosi si temerari ca si cand nu ar fi adevarat. Sa nu uitati ca Dumnezeu si Oamenii iubesc pe cei ce sunt si una si alta deopotriva, intru-cat nu e Onoare in Parte ci in TOT!!!

Misionar la Mosul

Dupa aceea Domnul a mai randuit alti saptezeci de ucenici si i-a trimis doi cate doi inaintea Lui, in toate cetatile si in toate locurile pe unde avea sa treaca El. Si le-a zis: "Mare este secerisul, dar putini sunt lucratorii! Rugati, dar, pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Sau. “Duceti-va; iata, va trimit ca pe niste miei in mijlocul lupilor.”[1]

Nu stim daca cei saptezeci de ucenici au implinit ori nu porunca. Nu stim nici macar daca s-au rugat asa cum i-a indemnat Domnul. Ceea ce stim sigur este ca acolo unde s-a nascut Isus Hristos crestinismul este o raritate, o erezie hidoasa, o amagire rusinoasa, o ratacire rau famata si nefrecventabila, tolerata doar ca sa iasa la numar drepturile omului modern. Cat despre „mieiii” trimisi „in mijlocul lupilor”, acestia s-au gramadit cu totii in lumea civilizata occidentala, acolo unde cultura si etica sociala au imblanzit deja „lupii”, iar pe cei „neimblanziti” i-a bagat definitiv la puscarie.

In Occident „mieiii” predicatori de Hristos s-au metamorfozat in „lupi” hamesiti dupa carne frageda si sorbitori de vin sangeriu, mai hrapareti decat o turma de godaci, talhari si violatori de suflete la drumul mare, fornicatori de corale madrigale, iubitori de placeri, de arginti si osanza nemuncita, bolnavi de-o ignoranta crunta-ntortocheata, redundanta, mari clovni cu-apucaturi de mici tirani, razbunatori, golani moderni si trufasi, pigmei al dracului de nesatui ! E plina America de ei, e plin de ei tot Occidentul!  Madrid-ul, Londra si Parisul, aiurea-n tren la Andrews, Atlanta, ori Michigan, sunt toate destinatii misionare atent alese de duhul sfant pentru „mieii lupi”, predicatori de Hristos, si pentru progeniturile coapsei lor a-tot-zamislitoare!

Du-i Doamne pe toti la Mosul ! Acolo sunt „lupii barbari” care nimicesc morminte de porumbei (cine citeste sa inteleaga...) care trebuie sa fie evanghelizati intru mantuire de misionarii crestini pasionati! Du-i Doamne pe toti la Mosul, iar de nu, macar baga-i la puscarie! Si intr-un caz si in celalalt s-ar faptui -intr-un sfarsit- Dreptatea din Cuvantul Tau!

---

[1] Luca 10:1-3

Politica

„Ascultati, rasvratitilor! Vom putea noi oare sa va scoatem apa din stinca aceasta?” Apoi Moise a ridicat mina, si a lovit stinca de doua ori cu toiagul. Si a iesit apa din belsug, asa incit a baut si adunarea, si au baut si vitele. Atunci Domnul a zis lui Moise: ,,Pentruca n'ati crezut in Mine ... nu voi veti duce adunarea aceasta in tara pe care i-o dau” [1]. Porunca divina, daca e sa o luam in serios, nu specifica faptul ca Moise ar fi trebuit sa loveasca stanca de doua ori, ci doar o singura data. In plus, aceesi porunca, nu facea mentiune expresa cu privire la imprecatiile si apelativele cu care trebuia certat poporul hamesit de sete. Consecinta a „neascultarii”, Moise a ramas cu buza umflata si nu a mai putut intra in tara fagaduita.

Arta politicii de a elabora minciuni gogonate care sa acopere nemernicia celor cocotati in fruntea poporului ramane patentata de unicul om despre care ni se spune ca a stat de vorba cu Dumnezeu fata catre fata; avand un mentor asa de rafinat, nu ne este de mirare ca Moise a fost in stare sa convinga gloata de neispraviti ca vina le apartine in intregime, zicandu-le: ...Domnul S'a miniat pe mine, din pricina voastra.[2] Ca orice minciuna adevarata, si aceasta a trebuit sa fie repetata, cu insistenta, pana la acceptare[3]. Nu intotdeauna „repetitia este mama invataturii”: uneori poate fi si culmea prostiei, transformand o mare minciuna intr-un mare adevar. Asadar, aveti grija cu ce vi se tot repeta prin biserici...

---

[1] Numeri 20:10-12

[2] Deuteronom 4:21-22

[3] Deuteronom 1:37   Domnul S'a mîniat şi pe mine, din pricina voastră, şi a zis: ,,Nici tu nu vei intra în ea.   Deuteronom 3:26 .....Dar Domnul S'a mîniat pe mine, din pricina voastră, şi nu m'a ascultat.

Tradare

Samuel era un profet iubit de Domnul. El a fost pus deoparte pentru slujba chiar din pantecele mamei sale, asa ca, de cand se stie, a fost in permanenta legatura cu dragostea si morala lui Iahve, dumnezeul caruia ii slujea pe inaltimi[1]. Tot poporul il privea ca pe un vraci de isparava, ii datorau supunerea si ploconul[2] randuit nevoilor sale, ca sa nu-i lipseasca nimic din cele trebuitoare unui trai indestulat. Si „Samuel a fost judecător în Israel în tot timpul vieţii lui”[3]. Pe principiul „sa mance si copii mei o pane usoara”, “cand a imbatrinit,  Samuel a pus pe fiii sai judecători peste Israel”[4]. Si uite-asa, batranul uns cu toate alifiile si-a varat cu de-a sila si rapid pruncii nevolnici pe felia binecuvantarii divine, ca nu cumva sa se raceasca jiltzul furtaciunilor de Jude. Zis si facut, numai ca progeniturile s-au dovedit a fi mai rele decat dracu[5], si poporul a zis: ,,Dă-ne un împărat ca să ne judece.”[6] In fata incercarii, venita neaparat de la diavolul, mosul n-a ramas cu mainile in san, ci a inceput sa indruge verzi si uscate,[7] incercand sa induplece pe Israel cu vorbe dulci, imbietoare... dar fenta n-a tinut.

Cand a vazut el ca altcineva urma sa despoaie gloata de prosti s-a mahnit foarte, si a contraatacat cu multa viclenie, subminand perfid proaspata autoritate a lui Saul. Mai intai a purces la defaimare, cleveteala de muieri, si zavistie mestesugit ticluita, avertizand poporul ca imparatul le va lua biruri, zeciueli, fete mari si feciori pentru nazurile sale[8], de parca pruncii lui nu se infruptau din aceleasi drepturi. Asa se face ca Saul si-a inceput domnia sub raii auguri prevestiti de vorbele inveninate ale mosului: „rau aţi făcut înaintea Domnului cînd aţi cerut un împărat pentru voi”[9]; „veţi peri, voi şi împăratul vostru”[10]. Muscatura perfida de bazilic avea sa vina mai tarziu, atunci cand profetul avea sa-l introduca in ecuatie si pe Dumnezeu, invocand ritualul aducerii de jertfe inaintea bataliei iminente cu dusmanul filistean la Ghilgal: „Să mă aştepţi şapte zile acolo, pînă voi ajunge eu la tine şi-ţi voi spune ce ai să faci.”[11] Cum Samuel intarzia strategic, “poporul se imprastia de linga Saul. Atunci Saul... a jertfit arderea de tot”.[12] Chiar in clipa aceea, ca prin minune, s-a ivit de prin boscheti si arhi-uneltitorul zicand: ,,Ce-ai făcut?... Ai lucrat ca un nebun… acum, domnia ta nu va dăinui”[13]. Si Saul a murit chiar in ziua aceea...

Iar eu am incalecat pe-o sa, si v-am spus adevarul... asa. Povestea o gasiti in biblie.

---

[1] 1 Samuel 9:12-13; 19

[2] 1Samuel 9:7 si urmatoarele

[3] 1Samuel 7:15

[4] 1Samuel 8:1

[5] “Fiii lui Samuel...se dădeau la lăcomie, luau mită... şi călcau dreptatea”. Cf. 1 Samuel 8:3

[6] 1 Samuel 8:6

[7] 1Samuel 12:1-3

[8] 1Samuel 8:11-18

[9] 1 Samuel 12:17

[10] 1Samuel 12:25

[11] 1Samuel 10:8

[12] 1 Samuel 13: 8-9

[13] 1 Samuel 13:13-14

Piroman

Lui Dumnezeu ii place focul, e slabiciunea lui: Moise il surprinde pe cand incerca, fara succes, sa dea foc unui tufis de balarii,[1], iar mai tarziu, acelasi Moise il prezinta lumii ca pe un dumnezeu manifestat in foc si fum[2]. Dragon arhaic si stapan al focului, Iahve este oricând gata sa scuipe foc pe nari,[3] intretinand astfel vie flacara iubirii de Oameni. In vremi de pace ii place jertfa arsa-n foc,[4] insa cand il apuca toanele cele rele, ploua cu foc si pucioasa peste multimi neputincioase de oameni pe motiv ca-s pervertiti[5], doar ca sa scape dintre ei o familie de incestuosi ordinari.[6] Hachitzele astea de nebun s-au transmis tuturor adeptilor sai: asa se face ca, de mii de ani incoace, ucenicii sai nu mai prididesc sa invoce pedeapsa iazului de foc[7] peste cei care nu-i baga-n seama nici in ruptul capului.

Evolutia hiperbolizanta a piromanului universal ramane stabilita definitiv atunci cand Iahve ameninta, fara rusine, ca va da foc lumii: „... aşteptaţi numai, zice Domnul...căci am hotărît să strîng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mîniei Mele; căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele.”[8] Sa luam lucrurile asa cum sunt: lumea se inchina unui dumnezeu ale carui singure argumente sunt violenta extrema si iazul de foc[9] ... un fel de Nero atemporal bantuit de nalucile creatiei. Judecati voi insiva: ce poate fi mai stupid decat sa "plamadesti" o lume atat de frumoasa, doar pentru ca mai apoi sa ii dai foc?!?... Dragii mei, avem a face cu un dumnezeu bolnav, cu un piroman scapat din chingile cunoasterii, chingi care-L tintuiau la pat cu legaturi trainice. Ne confruntam cu un guru imaginar predicat de hoarde de nebuni care ameninta lumea cu focul vesnic, inventie menita a mai "stoarce" zilei niscaiva mancare pentru faptura lor firava. La urechea lor nu s-a suit si vorba inteleapta care zice: nu te juca cu focul ... 

---

[1] Exod 3:2

[2] Exod 14:24  În straja dimineţii, Domnul, din stîlpul de foc şi de nor, S'a uitat spre tabăra Egiptenilor, şi a aruncat învălmăşala în tabăra Egiptenilor.

[3] 2Samuel 22:9  Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

[4]Exod 29:18  aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

[5] Geneza 19:24 Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc dela Domnul din cer.

[6] Geneza 19:30-32 Lot… A locuit într'o peşteră, cu cele două fete ale lui. “Vino… să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.”

[7]Luca 9:54 ,,Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?”

[8] Tefania 3:8

[9] Apocalipsa 21:8 Dar cît despre fricoşi, necredincioşi….partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă...

Om si Dumnezeu

Asa cum stim cu totii, Isus este intruparea lui Dumnezeu, adica Dumnezeu facut Om sau “Omul Dumnezeu”: un dumnezeu-sui-generis cu drepturi depline, incoronat in Cer si adorat pe Pamant[1]. Asa ne invata Scriptura, Traditia, Evanghelia si Biserica. Nu exista coltisor in Univers, nici ungher ascuns in mintea omului, care sa nu fie “plin” de cunostinta genezei lui Isus nascut din Tatal androgin –un batranel[2] bonom, incaruntit inainte de vreme de necazul patimit cu stirpea umana. Mai de moda veche, Dumnezeu Tatal umbla invesmantat cu o panza de in alb incinsa la brau[3], de sub a carei maneca rasare o mana batrancioasa cu un deget civilizator[4]. Ochii ageri si cautatura lor apriga ne descopera un dumnezeu mai mult Om decat Zeu, mofturos si capricios, cu ifose greu de inteles ori satisfacut. Vorbitor de multe limbi, Dumnezeu glasuieste fluent in toate dialectele pamantului[5], iar cuvantul lui e vorba-nteleapta[6], susur bland[7] cu iz de Lege pentru toti; contemplandu-L ai senzatia ca e acolo de cand lumea, atemporal, un colt de vesnicie ratacit in furtunosul de “acum” si “aici”.

 Cu toate acestea nu este mai putin adevarat ca “Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu”[8], iar cine spune ca L-a vazut mincinos este, şi adevărul nu este în el. Aceasta declaratie axiomatica a Bibliei este la fel de importanta in esenta ei ca si alte declaratii esentiale, cum ar fi “Dumnezeu este Unul singur”[9], sau “Dumnezeu este Dragoste”[10]. Cu toate acestea, religiosii de pretutindeni au izvodit, si continua sa urzeasca, descrieri amanuntite ale Celui care prin definitie este si ramane ascuns[11], inaccesibil priceperii si intelegerii noastre.[12] Urmand aceleiasi indrazneli hulitoare, religiosii rup frontierele bunului simt, pretinzand ca stiu ce gandeste Dumnezeu si care este Vointa lui pentru oameni. Ca si cand l-ar avea la degetul lor cel mic, religiosii regurgiteaza scripturi, teologii si doctrine potrivite cu eggo-ul lor grobian. Un lucru insa trebuie subliniat si afirmat raspicat: dupa cum si-au inventat infatisarea unui dumnezeu, tot astfel si-au inventat si vorbele lui, vorbe pe care au incercat sa le impuna celorlalti drept Vointa Divina, spre folosul pantecului, buzunarului si poftelor lor cele multe si scarboase.

---

[1] Filipeni 2:10 pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de supt pămînt,

[2] Daniel 7:9  un Îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zãpada, si pãrul capului Lui era ca niste lînã curatã.

[3] Daniel 10:5  îmbrăcat în haine de in, şi încins la mijloc cu un brîu

[4] Exod 31:18  table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.

[5] Fapte 2:6 Cînd s'a auzit sunetul acela, mulţimea s'a adunat şi a rămas încremenită; pentrucă fiecare îi auzea vorbind în limba lui.

[6] Proverbe 8:22-31  Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui (…) Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă (…) eu eram mesterul Lui, la lucru lîngã el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui.

[7] 1 Imparati 19:11-12  Şi iată că Domnul a trecut pe lîngă peşteră (…) un susur blînd si suptire.

[8] 1 Ioan 4:12 Nimeni n'a văzut vreodată pe Dumnezeu.

[9] Deuteronom 6:4 Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este unul singur.

[10] 1 Ioan 4:8 Cine nu iubeşte, n'a cunoscut pe Dumnezeu; pentrucă Dumnezeu este dragoste.

[11] Iov 23:9-10 Dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu -L găsesc: dacă are treabă la miazănoapte, nu -L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu -L pot descoperi.

[12] 1 Corinteni 2:9 Dar, după cum este scris: ,,Lucruri, pe cari ochiul nu le -a văzut, urechea nu le -a auzit, şi la inima omului nu s'au suit, aşa sînt lucrurile, pe cari le -a pregătit Dumnezeu pentru cei ce -L iubesc.``