Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: ,,Vorbeste copiilor lui Israel, si spune-le: „Cind se vor face juruinte Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta. Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat dela douăzeci pină la şasezeci de ani, sa fie de cincizeci de sicli de argint, dupa siclul sfintului locas: daca este femeie, pretuirea sa fie de treizeci de sicli. Dela cinci pina la douăzeci de ani, preţuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat, şi de zece sicli pentru o fata. Dela o luna pina la cinci ani, pretuirea sa fie de cinci sicli de argint pentru un băiat, şi de trei sicli de argint pentru o fată. De la şasezeci de ani in sus, preţuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un barbat, si de zece sicli pentru o femeie. Daca cel ce a facut juruinta este prea sărac ca să plătească preţuirea aceasta făcută de tine, să-l aduca la preot, sa-l pretuiasca; si preotul sa faca o pretuire potrivit cu mijloacele omului aceluia... preotul să-i socotească preţul si omul acela sa plateasca in aceeasi zi pretul hotarit ... Niciun om inchinat Domnului prin făgăduinţă nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorit... iar dacă vrea cineva sa rascumpere ceva din zeciuiala lui, sa mai adauge o cincime.[1]
Poate ca ati avut vreodata
naivitatea de a crede ca, in economia divina, simpla vietuire pe fata
pamantului a fiintei umane ar putea fi gratuita. Act reflex, cu totii proiectam
asupra lui Dumnezeu valori care ii confera acestuia o aura de nobila marinimie,
de condescendenta parinteasca ori de generozitate dezinteresata. Din pacate, aceasta
imagine idilica despre dumnezeire nu este nimic altceva decat o alta perceptie
eronata cu privire la cel care se pretinde a fi Alfa si Omega, Suveran peste
Lume. Realitatea este insa radical diferita. Romantismul religios, in mrejele
caruia ne lasam prea adesea si prea usor incatusati, este spulberat de tocmeala triviala de la
inaltimea altarului convertit in taraba de troc rusinos si murdar! In viziunea
lui Dumnezeu, oamenii sunt impartiti pe categorii de varsta, sex si conditie
sociala; nu se "iarta" nimic: bogat sau sarac, fiecare „dobitoc” are pretul sau de rascumparare in relatia cu divinitatea,
iar plata este imperios necesar a se face instant, cu bani gheata in poala
popii cea larga cat un sac fara fund. In cazul nefericit in care vreun nevinovat ar indrazni sa se rascumpere
din „proprietatea” divina, acesta ar urma sa fie omorat, bineinteles din iubire divina.
Exista o sintagma care descrie cu
fidelitate relatia lui Dumnezeu cu creaturile sale: LACOMIE HRAPAREATA! In fata
ei, Ioan 3:16 paleste rusinos a minciuna gogonata...
