De cum ne naştem, există două instituţii
care ni se vâră pe gât ca un „dat” universal, obligatoriu şi
imprescindibil: Dumnezeu şi Statul.
Primul ne urează un călduros „bun
venit” în lume, şuierîndu-ne
iubitor printre dinţi că
suntem vinovaţi de moarte, dar cum datoria a plătit-o El Lui Însuşi,[1] acum suntem datori vânduţi Lui![2] Cel de-al doilea e niţel mai practic;
fără a se complica în fabulaţii inutile, sare peste partea cu „vinovăţia” şi
trece direct la aspectul derivat al acesteia, respectiv la „datorie”: toţi suntem datori
vânduţi Statului, dar nimeni nu ştie nici de ce, nici pentru ce, întocmai ca şi
în cazul lui Dumnezeu!
Complicitatea
osmotică a celor două
instituţii explică natura lor nespus de „iubitoare”, întru-cât şi Unul şi Altul ne vor binele cu orice preţ! [3] Pe principiul comunist „vom economisi oricât
de mult ne-ar costa” amândoi sunt gata să ne sufoce într-o moarte lentă,
agonizantă, vândută pe bani grei drept viaţă pur şi simplu, sau Viaţă Veşnică,
după caz! Cert rămâne un singur lucru: şi Dumnezeu şi Statul ne iubesc, pe noi
toţi, până la moarte! Partea
neplăcută este că, şi Unul şi Celălalt, iau această declaraţie... literalmente!
[1] Sună a ... corupţie... şi poate fi
încadrat la „foloase necuvenite”.
[2] Căci
dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie
cã trãim, fie cã murim, noi sîntem ai Domnului. Romani 14:8
[3] Statul... este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele
tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în
slujba lui Dumnezeu, ca să -L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. Romans 13:4
Statul ori cum ar fii de bun sau rau e opera lui dumnezeu el la adus la exiztenta ,iar poporul lui bincuvintat nu a reusit sa coabiteze cu romanii si nici cu nationalsocialismul german,iar pentru cei din zilele noastre,noisintem o oaie buna de tuns.
ResponderEliminar...sau de muls si taiat, dupa caz!
EliminarIn urma cu cateva minute am citit comentariul unui domn autointitulat Abi, un comentariu care m-a impresionat profund. M-am uitat mai tarziu si am constatat cu stupefactie ca respectivul comentariu a disparut... As dori sa iau legatura cu acest domn, din simplu motiv ca experienta lui este izbitor de asemanatoare cu experienta mea. Daca mai intra Abi pe acest blog si citeste aceste randuri, il rog frumos sa ma contacteze la adresa de mail: teo_teofil123@yahoo.com, pentru Teofil.
ResponderEliminarIti multumesc pentru intelegere!
Salutare Teofil! Comentariul exista insa in postarea
ResponderEliminarhttp://teologateu.blogspot.com.es/2012/05/minciuna-sfanta.html
Sper sa va puneti in contact si sa va fie de ajutor si unuia si celuilalt. Ma bucur sa va pot sluji de mesager! Sa ne auzim cu bine!