Ghemuită în culcuşul de ape, cuminte aciuată-n nămolul cleios, şade inert
un proiect de făptură. La un semn doar de ea înţeles, energii nebănuite, venite
„de sus”, năvălesc în zbateri violente peste trupul plăpând, aruncându-l subit
pe un petec de frunză de dincolo de ape. Atârnând la-ntâmplare, zbuciumată de
vânt, larva dă lumii de ştire că e ceas de „născut”. Decătuşată din letargia
aşteptării, firava făptură se avântă ritualic pe sub „cerul” de frunze, căutând
insistent în bătaia-i de aripi să-mplinească degrab' hărăzita-i menire! N-are timp de
pierdut: în zile – doar una! Ce să facă întâi? Mai apoi, ce să facă? Între „zbaterea-zbor”
şi „nevoia de mâine” se consumă o dramă, se sfârşeşte minunea, şi se moare
încet –cât încape-ntr-o zi: ephemeridae!
Pe la colţuri de-altar, din pridvoruri de piatră, "Glasul celui ce Cheamă" dă
buzna din ceruri peste „pata” de viaţă din „inertul” din lut. Este ceas de
Geneză: din "vintre de ape" – miriade şi mii – toţi tâşnesc chinuit, zbuciumat, şovăielnic păşind prin colbul din „drum” sau prin "zarva" din piaţă, căutându-şi menirea „printre ceruri” – spre „sus”. Din
zborul cel aprig cu aripi de piatră, ritualic sau nu, „miriadele-mii” se
zdrobesc invariabil de Stânca din bolta „menită” să fie „Început”, nu „Sfârşit”.
Invenţii deşarte! Nu-i noimă-n „zburat”, nu-i noimă-n „culoare”, nici menire-n „trăit”, ci doar în „murit”! Căci „zilele omului sînt ca
iarba … de pe cîmp. Cînd trece un vînt
peste ea, nu mai este, şi locul pe care-l cuprindea, n'o mai cunoaşte”.[1] Ephemeridae cu aripi de piatră!
Este de departe cel mai prost articol de pe acest blog. Se pare ca sunt destul de batucit la minte, insa nu am prea inteles care rera ideea ta, teologule ateu. Incearca data viitoare sa fii mai explicit! Eu inteleg ca ne aflam in plina canicula, iar creierul ne fierbe la toti de atata zapuseala. Si totusi... mai multa claritate pe viitor!!!
ResponderEliminarPromit ca o sa ma straduiesc mai mult ... Si eu va respect... Ce-i drept, cand moartea da tarcoale pe la cei ce nu au putut trai -ocupati fiind sa te cresca pe tine - singura grija care te mai macina este sa postezi ceva "destept" pe blog. Cine are ochi de citit ... sa priceapa: traiti din plin cata vreme mai poti spune "astazi"! Sa fiti iubiti!
EliminarCitirea e pentru toti. Intelegerea...e pentru cei putini.
ResponderEliminarMultumesc pentru sensibilitate Testokick... Uneori oamenii sunt atat de "incrancenati" cu micile lor ambitii incat pierd din vedere tocmai lucrurile cu adevarat importante... oricare ar fi ele!
EliminarDupa atita timp ai revenit,te-am asteptat cu noi articole dar se pare ca alte preocupari rapesc din timpul pe care il dedici acestui scris,sa cred ca vrei sa renunti tocmai acum cind atitia citesc,nu conteaza critica cind vine din parte unora cu mintea incuiata.Chiar de sar face o minune si ar invia cineva tot incuiati la minte ar ramine,.
ResponderEliminarGanditorule, nu pot decat.sa-ti multumesc pentru cuvintele-ti de Incurajare. Intr-adevar in perioada ultimelor 3 luni am fost "prins" cu indatoririle acestei lumi ceva mai mult decat mi-as fi dorit, iar scrisul pe blogg a trecut in plan secund. Asta nu inseamna ca am renuntat la scris: religia - prin insasi existenta sa - furnizeaza suficient material de critica pentru multe minti necazute in adormirea cea de veci! E adevarat ca respectul pe care il datorez celor peste 1000 de vizitatori unici ai blogg-ului ma obliga la continuitate si perseverenta in demnitatea unei alegeri curate dar incomoda. Multumesc tuturor celor care - intelegand valorile pe care le apar si sustin- imi sunteti aproape cu spiritul vostru treaz! Probabil ca ar fi interesant de a ne si cunoaste personal intr-o buna zi! Va salut pe toti cu respect! Pe curand prieteni! Pe curand zic si detractorilor mei cei mai acizi!
Eliminar