Mostrando entradas con la etiqueta frica. Mostrar todas las entradas
Mostrando entradas con la etiqueta frica. Mostrar todas las entradas

miércoles, 18 de noviembre de 2015

Te®orism

Am ramas mut in ultima perioada. Mut si stupefiat. Mut si impietrit de uimire, vazand cum noi –oamenii normali, oamenii de rand– suntem luati ostatici de nebunia religiosa a unor bezmetici care se cred trimisii lui Dumnezeu pe Pamant. Astazi, cele mai uzuale stiri in mass-media sunt cu privire la terorismul islamic: atentatele protagonizate de reprezentantii acestei religii sunt la ordinea zilei pe toate meridianele lumii. Scenele dantesti cu persoane decapitate, asasinate, macelarite si dezmembrate doar pentru a predica cu mai multa putere si convingere Evanghelia cea minunata a lui Allah, ne-au acaparat si sechestrat cotidianul. Suntem ostatici intr-un razboi care –contrar opiniei generale– ne priveste din ce in ce mai mult pe fiecare dintre noi: jihad-ul islamist. Daca nu ma credeti...mai asteptati o vreme, continuati sa nu faceti nimic, mergeti frumos la biserica si va rugati pentru pace, prosperitate si buna-intelegere, imbatati-va cu multi-culturalism si fantezii despre respect si convietuire intre religii si veti ajunge sa pastrati minute de reculegere cu orele in fiecare zi, plangand amar dupa cei dragi ai vostri care nu mai sunt, care nici ei nu au facut nimic, dupa cum nici noi nu avem prezenta de spirit de a lua atitudine ferma impotriva barbariei religioase care ni se vara cu de-a sila pe gat de dimineata pana seara!

Aceste bestii cu chip de om, acesti nemernici care ranjesc a extaz atunci cand taie beregata unui inocent fara aparare, nu sunt parasutati in Lumea Noastra de pe alta Planeta, nici nu vin teleportati dintr-un Univers Paralel: Nu!... Aceste fiare imbatate de frenezia razboiului sfant scaldat in sange cald sunt „fratii” nostri, inchinatori la acelasi dumnezeu ca si crestinii si evreii, pentru ca Allah nu este nimic altceva decat numele arab atribuit dumnezeului vechi testamentar Yahwe, Tatal lui Isus Christos, Domnul Nostru. Invatatura lor nu e cu nimic mai periculoasa decat cea pe care o regasim in cartile noastre sfinte, in Biblie, in Torah sau Tragedia Veacurilor. Toate aceste scrieri afirma, justifica, incurajeaza si promoveaza moartea si masacrarea tuturor celor a caror singura si unica vina este aceea ca au un punct de vedere diferit. Anihilarea pana la aneantizare a celui care este diferit este Mesajul central al oricarei Evanghelii, fie ea a lui Allah, a lui Yahwe sau a lui Isus Hristos. Apocalipsa vestita de mesagerii acestor trei vectori de spiritualitate are doar un singur deznodamant: o baie de sange universala, o nimicire totala a celuilalt. Raiul, Noul Pamant si Viata Vesnica sunt prezervate doar pentru cei care gandesc si ucid la unison in Numele lui Dumnezeu, o societate de Borgi criminali care se intrec in fanatisme la toate nivelurile, de la cum te imbraci, pana la ce mananci, bei, asculti sau gandesti.

„Să nimiceşti toate popoarele pe cari ţi le va da în mînă Domnul, Dumnezeul tău; să n'arunci nici o privire de milă spre ele...”[1], zice  Yahwe evreilor din Vechiul Testament.  „Oricine n'a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc”[2], ii asigura Isus Hristos pe crestinii patimasi ai ultimelor doua milenii... si noi ne miram astazi ca musulmanii vor sa anihileze tot ceea ce nu e musulman? Jihadul este extensia logica a evangheliei lui Mahoma in aceeasi masura in care drama Palestiniana este o extensie a Evangheliei lui Yahwe iar Inchizitia, Cruciadele, la Conquista de las Americas si Apocalipsa sunt extensii ale Evangheliei lui Isus. Daca nu ajungem la maturitatea de a recunoaste ca problematica in chestiunea terorismului islamic nu este Islamul, ci Religia ca atare, ca sistem discriminatoriu bazat pe alienarea si convertirea celuilalt, niciodata nu vom putea vedea si mai departe de varful nasului nostru umflat de valuri de tamaie. Nu pledez pentru vreo religie anume dupa cum nu pledez pentru ateism: pledez insa cu toata taria pentru o redescoperire a Omului din noi si afirmarea, dincolo de sloganele religioase, a unei spiritualitati care transcende obtuzul din Religie si care atinge Moralul Universal fara medierea vreunei caste religioase de preoti, imami sau pastori. Sa nu va temeti sa fiti diferiti, sa nu va fie frica sa spuneti „Nu” inregimentarii religioase urlata sleampat de la toate amvoanele! Schimbarea incepe, asa cum am invatat la Biserica, cu tine: si odata cu tine... Lumea intreaga!




[1] Deuteronom 7:16
[2] Apocalipsa 20:15

jueves, 6 de septiembre de 2012

Libertate I


Spiritul uman se vrea liber: nimic nu e mai scump, mai drag şi mai de dorit pentru fiinţa umană decât LIBERTATEA! Înţelepciunea populară şi bunul simţ universal privesc libertatea ca pe dezideratul cel mai înalt şi împlinirea supremă a existenţialului. Creştinii – oameni şi ei – năzuiesc vârtos către libertate, proclamând sus şi tare o maximă ce pare că le canalizează energiile de aproape două milenii: „...ADEVĂRUL VĂ VA FACE LIBERI!...”[1]

Realitatea, însă, ne obligă să observăm că nimeni nu este liber: cu toţii suntem supuşi suferinţei şi daţi morţii[2] fără deosebire! Robii putreziciunii nu pot fi subiecţi ai Libertăţii. Libertatea este de neconceput în contextul fricii, al terorii sau sub spectrul anihilării totale: libertatea nu poate exista în „Imperiul Morţii” proclamate de Zei Saltimbanci! Într-un spaţiu şi timp dominate de ameninţarea constantă cu violenţa atroce a Mâniei Divine, libertatea nu este nimic altceva decât un concept filosofic la care ne place să medităm infracţional pe ascuns, o „fata morgana” născută din disperarea suferinţei imutabile la care suntem condamnaţi prin decrete cereşti! ... În Camera de Gazare de la Auschwitz nu exista LIBERTATE, chiar dacă la intrare stătea scris: ”ARBEIT MACHT FREI!”

Se pare că „ADEVĂRUL” creştin  nu este nimic altceva decât ... o altă MINCIUNĂ ce vinde scump iluzia  LIBERTĂŢII!!!



[1] Ioan 8: 32
[2] Romani 14: 7-9  În adevăr, niciunul din noi nu trăieşte pentru sine şi niciunul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim.