Istorie

Dupa ce timp de 430 de ani s-au infruptat cu nesat din painea si carnea Egiptului[1], Dumnezeu i-a inspirat pe Moise si evrei cu gandul mantuirii, adica sa mai traiasca si ei pe spatele, truda si sudoarea altora, nu doar altii pe spinarea lor. Dupa ce si-au luat ziua buna de la gazde cu vreo zece plagi mortale si o furaciune rusinoasa, poporul a plecat inspre un loc unde curgea neincetat „lapte si miere” –adica fix in desert, unde aveau sa piara toti, pana la ultimul; umbra blanda a Soarelui de pranz le racorea necontenit sufletul, gustul cleios-nisipos de „manah” le incanta paladarele iar apa din piatra seaca ii inviora atunci cand li se facea rau de la lingurica. Solutia (ne)fericirii lor avea sa fie macelarirea poporul amalecit care se ridicase natural sa isi apere tara si agoniseala. Carnagiul avea sa fie total, insa nu lipsit de scene desprinse parca din filmele cu prosti: pe cand evreii se luptau de zor cu amalecitii, Moise se lupta vartos cu gravitatia pe varful unui deal. „Cînd îşi ridica Moise mîna, era mai tare Israel; şi cînd îşi lăsa mînă în jos, era mai tare Amalec.”[2] Cum din pricina acestui balet biruinta aluneca nehotarat cand inspre israeliti, cand inspre amaleciti, Hur si Aaron au hotarat sa intrerupa baletul mortii, pironindu-l pe Moise in postura in care evreii erau invingatori: „... au luat o piatră, au pus-o subt Moise” iar ei „îi sprijineau mînile, unul deoparte, iar altul de alta.”[3]

Acesta a fost doar inceputul. Dupa mai bine de doua milenii de cand Lumea le e indiferenta iar ei „vrajmasi” cu numele, religiosii continua sa caute „laptele si mierea” prin desertul ratacirii din capul lor. Conectati cu legaturi de credinta strasnica la „baletul” ucigas al liderilor lor, religiosii continua cu mult sarg povestea filmului inceput de evrei in vechime. Incapabili, sau prea fricosi ca sa isi ia destinul in propriile maini, religiosii nu lasa loc la alternative: ori joci in filmul lor, ori mori casapit fara mila din ordinul unor stupizi senili ce se pretind a fi profeti, ori sfinti, aciuoati prin birouri de Conferinte si Uniuni de tot felul. Astazi, parca mai mult ca oricand, impostori din toate confesiunile vestesc contracost apocalipsa, ca pe un dar al dumnezeul lor de imprumut.  Adunatura de bezmetici guralivi buni de dus la balamuc se erijeaza in slujitori ai lui dumnezeu si reduta a adevarului. Istoria mare si infama de crime, adulter, pofte si hotii nerusinate a Religiei Universale este zidita pe miliardele de istorii mici si infame de crime, adulter, pofte si hotii ale fiecarui religios inrolat sub steagul infect al „sfinteniei de ochii lumii”. Tu si eu, cititorule, suntem tarati cu forta in mocirla asta a jocului de-a dumnezeu si mantuirea. Tu si eu putem alege istoria la care vrem sa fim partasi... Sunt rare istoriile de barbatie, iar strajerii ratiunii sunt putini! Putini si singuri! Si totusi, acesti „putini” pastreaza inca echilibrul cu lumea asta de nebuni! 

---

[1] Exod 16:3…în ţara Egiptului şedeam lîngă oalele noastre cu carne si mîncam pîne de ne săturam…

[2] Exod 17:11

[3] Exod 17:12-13

Placebo

Religiosul zice in inima lui: „toate lucrurile lucreaza spre binele celor care cred...” Ca orice altceva in Univers, Viata sufera de entropie iar noi suntem bolnavi de Moarte: o moarte cronica, implacabila, ireductibila si imutabila! O Moarte dementa instalata A-Teo-Logic in Celula Primordiala a luat ostatica Viata din ea, transformandu-o miseleste intr-un calvar al luptei pentru salvare, eliberare ori mantuire –cum le place unora sa zica. Totusi... nu Moartea ucide Viata, cum lesne-am fi tentati a crede; ea doar ii otraveste existenta cu veninul Suferintei, furandu-i astfel demnitatea actului de A FI; despuiata de esenta frumusetii si nobletea menirii sale, Viata insasi comite suicid la scara universala, refuzand uraciunea imanenta a stricaciunii!

Victima naiva a titanicei inclestari, religiosul isi administreaza perfuzii in cap cu sperante desarte indoite cu aghiazma si tamaie, vandute ca leac de mare pret prin farmaciile spitalelor de nebuni unde doctorii sunt toti in faza terminala. Ne-ntelegand nimic din ce i se intampla, religiosul isi zice convingator ca orice-ar fi trebuie musai sa-i fie de bine. Asa se face ca Superstitia cu privire la Dumnezeu, la Ingeri, la Sfinti, la Moaste ori Noroc a intortocheat iremediabil mintea credinciosului ca nu cumva sa priceapa ca negarea realitatii nu implica vreo transmutare de esenta a acesteia, dupa cum nici proiectia in imaginar a nazuintelor incatusate sub zodia Vietii nu schimba natura conflictului originar si, pe cale de consecinta, nici deznodamantul acestuia.

Esenta Vietii este Demnitatea. In final, toti murim. Nebuni sau nu, ne vine randul. Nu-i nici o diferenta. O intrebare, totusi, se impune: Traiesti o moarte demna... ori Mori incatusat tot timpul Vietii?!?! 

Alchimistul

De cand ma stiu, am avut o curiozitate nestavilita sa aflu  ce face Dumnezeu acolo sus –prin ceruri; aceeasi curiozitate au impartasit-o inaintea mea miliarde de alti oameni care au avut –ca si mine... ca si tine– nesansa de a se fi nascut ditr-o coasta de lut furata in somn. Intamplator sau nu, cautarile noastre au dat peste raspunsul perfect: „Tatal Meu lucreaza (...) Eu deasemenea lucrez”[1]; Vidul din raspunsul lui Isus a umplut pe deplin Golul din cautarile multora, iar scrutarea curajoasa s-a transformat brusc intr-o masiva Gaura Neagra: pentru ei Dumnezeu este Arhetipul marelui Combinator care lucreaza cu dibacie divina la formula magica a Mantuirii de Oameni. Ingredientele „lucrarii” sale sunt invariabile: un  Profet[2], un Popa[3] si-un Contabil[4], cocotati tustrei in capul unei mafii de simbriasi[5] strangatori de dijma[6] si ucigasi de frati[7] –a se citi Statul. Ca intr-un joc stupid de-a „alba neagra”, Dumnezeu fagaduieste fix Mantuirea, plamadind neincetat in covata Lumii aceleasi vechi combinatii de „patru luate cate trei”... Dumnezeu este Alchimistul Perfect: nu ofera Nimic ... Niciodata, insa cu totii il credem pe Cuvant!

... un Profet, un Popa si-un Contabil: trei elemente... o singura credinta! Asa incepe orice scorneala bolnava care, cu putin noroc si multi prosti, se va converti intr-o religie nou-nouta: o masinarie uriasa de fabricat iluzii scumpe la care unii subscriu din speranta lacoma, altii din ignoranta toanta, iar restul din prostie rafinata... Statul  este nelipsit din schema: cameleonic si perfid, statul disimuleaza abil hotia dijmei in datorie ireductibila iar crima ordinara in jertfa sfanta pentru „orice”. Cu un tupeu fara margini, tuspatru se cocoata semet pe grumajii puroiati de munca ai multimii pe care o numesc mai simplu „prostime”. Manata de golul din stomac si strunita cu strasnicie de darlogii ignorantei, multimea nu cunoaste odihna: intre „biciul” Statului si „scorpioanele” Religiei, multimea este redusa la statutul de animal de povara menit sa tina Capul in pamant si Jugul pe umar. Ea n-are vreme de filosofat: Mantuirea ei e Oblojeala carnii sfasiate si Leacul pentru puroiul intarit de pe grumaji... insa Nimeni nu i le ofera! Aceasta este lumea noastra... o neintrerupta istorie de suferinta crunta, o inlantuire nesfarsita de oportunisti ordinari, de criminali de solda sfanta si contabili de guler alb!

Astazi este ocazia nasterii unei noi Paradigme: o Lume pe placul Nostru!

---

[1] Ioan 5:17   Dar Isus le -a răspuns: ,,Tatăl Meu lucrează pînă acum; şi Eu de asemenea lucrez.”

[2] Deuteronom 34:10  În Israel nu s'a mai ridicat prooroc ca Moise, pe care Domnul să-l fi cunoscut fatã în fatã.

[3] Exod 28:1  … pe fratele tău Aaron şi pe fiii săi (…) pune-i deoparte în slujba Mea ca preoti…

[4] 1 Cronici 26:24  Şebuel, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise, îngrijea de vistierii.

[5] Judges 18:3-4  … tînãrului Levit  (…) a răspuns: ,,Mica (…) îmi dã o simbrie, si eu îi sînt preot.``

[6] Numeri 18:30  … partea cea mai bună, zeciuiala va fi socotită Leviţilor…

[7] Exodus 32:27-28  Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: “Fiecare din voi sa se încinga cu sabia; mergeti si strabateti tabara dela o poarta la alta, şi fiecare să omoare pe fratele, pe prietenul şi pe ruda sa.” ²⁸  Copiii lui Levi au facut dupa porunca lui Moise; si aproape trei mii de oameni au pierit în ziua aceea din popor.