Mostrando entradas con la etiqueta rațiune. Mostrar todas las entradas
Mostrando entradas con la etiqueta rațiune. Mostrar todas las entradas

jueves, 8 de marzo de 2012

Noaptea minții

Nu pot să nu va supun atenției un mesaj primit pentru postarea Pedofili și Vestale; in cele ce urmează îi fac citire: ”Am citit articolul tau si imediat am tras concluzia cea corecta: “Omul acesta nu a cerut calauzirea Duhului Sfant inainte de a se apuca de studiul Cartii Sfinte”. Daca ai fi facut acest lucru, nu ai fi utilizat acest termen infiorator de ingrozitor la adresa poporului ales: “oastea de bestii abrutizate”, ci ai fi inteles, sub directa indrumare a Duhului Domnului Dragostei, ca israelitii au fost in acea vreme “ambasadorii neprihanirii vesnice”, chemati de Domnul Sa-i reprezinte Caracterul intr-o lume aflata in mocirla pacatului. Ai fi inteles ca acesti oameni nu “au măcelărit, până la ultimul, toți bărbații din Madian” ci au predicat principiile Evangheliei Celei Vesnice unei lumi aflate in robia pacatului (in cazul dat, poporului madianit). Cei drept, daca un grup de oameni din ziua de azi ar fi predicat aceiasi Evanghelie in aceiasi maniera, o lume intreaga ar fi etichetat o asemenea predicare drept GENOCID. Insa in urma cu peste 4300 de ani, nu a fost sub nici o forma vorba de genocid, daca luam in considerare diferentele cultural-istorice dintre cele doua epoci comparate. In incheiere, te indemn, dragul meu teolog ateu, sa te pocaiesti in sac si cenusa de erezia ta, si de acum inainte sa nu deschizi Sfintele si de Viata Datatoarele Scripturi decat in cazul in care ai cerut de la Domnul YHWH sa te calauzeasca prin Duhul Sau Cel Sfant. Cu dragoste vesnica – Ereziarhul.

Acesta este răspunsul meu la o asemenea atitudine:
Biblia este o lucrătură desăvârșită și cu adevărat fabuloasă! Chiar și la o simplă lectură, cititorul de factură religioasă este castrat instantaneu de orice  element care l-ar califica pentru statutul de hominid: dragostea, compasiunea, mila, dreptatea, rațiunea, morala, etica, logica, coerența, demnitatea ori responsabilitatea dispar fără urmă. E noaptea minții! E Noaptea Minții Cea Mai Întunecată! Mersul biped nu ne califică la hominizi, religioși nebuni! Pentru voi, și numai pentru voi, asasinii din oastea de bestii  sunt “ambasadorii neprihanirii vesnice”, iar măcelarii de oameni sunt predicatori ai principiilor Evangheliei Celei Veșnice! Pentru voi, și numai pentru voi, exterminarea  anihilatorie a popoarelor pașnice, care trăiau în pace, liniștite și fără griji pe pământurile lor, nu a fost sub nici o forma genocid”. Doar pentru voi, și numai pentru voi, abuzul unor minori nu este pedofilie, iar violul în sine este ceva natural. Pentru voi sărutul morții este orgie divină!  

Pentru noi cei care am scăpat necastrați de Duhul Sfânt, exterminarea unui popor este GENOCID și crimă împotriva umanității! Pentru noi asasinatul mârșav nu este ”predicarea Evangheliei”, iar brutele criminale flămânde de sânge nu sunt ”ambasadorii neprihănirii”! Așa sunt doar pentru voi, pentru că în adâncul sufletului, inimii și minții voastre sunteți toți fii și fiice spirituale ale acestor brute, epigoni nevolnici ai unor criminali de rasă! Chiar dacă vă ascundeți sub voalul negru și mincinos al ”iubirii” și ”dragostei veșnice”, nu sunteți nimic altceva decât niște mișei, niște lași avizi de sânge, veșnic gata de violență extremă! Ați dovedit asta dealungul și dealatul istoriei: sutele de milioane de nevinovați sacrificați de cei ca voi stau mărturie! Voi sunteți cancerul acestei Lumi, nebuni scăpați din lesă de un dumnezeu optuz! Hămesiți de prea multă așteptare și frustrați de prea multe lipsuri, vă răzbunați pe cei care vă cad în mână, la întâmplare, și bănuiți  că astfel aduceți vreo jertfă plăcută dumnezeului vostru! Voi vă-nchinați la draci și la ce nu știți! Eu mă închin la ce știu și cunosc!



domingo, 26 de febrero de 2012

Înșir-te mărgărite...

Pe când nu eram decât un prunc, fascinația pentru basme și povești era neostoită; nopțile lungi și geroase de iarnă deveneau părtașe la zămislirea celei mai intime "beții" pe care am cunoscut-o vreodată: cuvintele magice spuse cu tâlc se'mpleteau misterios cu tinerețea-fără-de-bătrânețe și viața-fără-de-moarte; comori fabuloase păzite de zmeii zurbagii erau furate de feți-frumoși viteji călare pe cai înaripați; zâne răpitor de frumoase și delicate înrobeau inimile muritorilor de rând, iar turbinca lui Ivan înghițea drăcimea toată, Tartarul și chiar pe Scaraoțchi însuși. Farmecul acelor nopți magice de iarnă îl mai adulmec și-acum...

Între timp am crescut. Eu, și încă puțini alții. Pentru cei mai mulți însă, drogul basmului citit în exces a fost prea puternic și s-a transformat în religie; n-au mai apucat să se trezească din "mahmureala copilăriei", iar beția intimă a imaginației curate s-a transformat rapid în dependență de orgie vinovată de sânge: bolboroseala bahică academic tâlcuită au numit-o liturghie, castelul Zmeului Zurbagiu l-au transformat în Biserică, iar Zurbagiul Însuși s-a preschimbat în Dumnezeu, dându-se grațios peste cap, de trei ori. În efortul colosal de a dobândi viața făr'de moarte, au schimbat zâna-ntr-o Gheonoaie epileptică, feții-frumoși în monștri asasini  cumpărați pe o simbrie rușinoasă, caii înaripați în măgari vorbitori, iar turbinca într-un sac de dormit pentru poporul  somnambul; în noaptea rațiunii întunecate, credulii sunt biciuiți cu înc-o măsură de basm plămădit cu drojdia credinței: povestea a devenit un coșmar... iar unora le este cu neputință a se mai trezi...

miércoles, 22 de febrero de 2012

Credință

Creștinismul este simbolul absurdului depășit doar de propria-i absurditate: căzut în mrejele morții datorită teribilului păcat de a fi mușcat dintr-un afurisit de măr, omul nu mai poate fi mântuit decât... omorându-l pe Isus Hristos! Mirosul apăsător a măr cu gust a cui torturează profund spiritul: victime nevolnice ale unui sistem dement, sărmanii credincioși orbecăiesc disperați de colo colo, căutând insistent să-și spele mâinile de sânge și gingiile de mirosul a măr. Greșeala fundamentală pe care o fac toți deopotrivă, atât victime cât și adepți, este să caute vreo noimă oarecare în sistemul nebun: nu există nici una! Pradă unui status limbic confuz și alterat, raționalul adeptului este repede pus sub obrocul credinței, captiv în suprarealismul dulce al ignoranței atent șlefuită. 

Desăvârșire supremă a ignoranței, credința este analgezicul care amorțește simțurile prin încăpățânarea de "a nu cunoaște" și de "a nu pricepe" cu orice preț; ea este catalizatorul exploziv al unei reacții în lanț numită religie: una implică pe cealaltă și amândouă se împletesc armonios cu puterea seculară pentru a da lumii funia robiei împletită în trei, cu nodul gata făcut, care atârnă periculos de maestuos la gâtul omenirii. Virtuoasă mai degrabă prin paradoxul și aberațiile ei decât prin vreun model anume, credința este în final reactorul în care se ard și descompun frustrările ancestrale, cu temeri cu tot, pentru a facilita existențialului mizer al omului inferior suficient conținut de acceptabil pentru a-și găsi o motivație de a trăi. 

Nouă, celorlalți, ne este suficientă o rază de Soare și-un surâs de copil!