miércoles, 11 de enero de 2012

Singurătate

Un lucru este cert: acolo unde singurătatea încetează, începe canalia de piaţă, o fiară flămândă. Acolo-ncep larma gloatei, circul marilor comedianţi şi orăcăitul broaștelor. "Nimenii momentului" –oameni mari–  circari zgomotoși – niște bufoni – răscolesc neîncetat colbul pieții, arogându-și savant rolul de actori într-o piesă pe care gloata o cere cu insistență. Din când în când, câte-un prepuț ordinar își schelăie gutural pretențiile mesianice peste zumzetul gloatei extaziate; îmbrățișat și adulat, stăpân peste piața mofturoasă, actorul de serviciu își dictează voința dintr-un pridvor de catedrală. Fiu natural al pieții, el crede doar în Dumnezeii care stârnesc o mare zarvă-n lume!

Tu, prietene drag, tu nu ești piețar, deși drumul tău trece inevitabil prin piață. Tu nu ești circar, nici bufon, nici actor: ești doar un singuratic încolțit de larma "oamenilor mari", împuns de pizma "actorului" mărunt. Ești condamnat pentru virtutea din tine și lepădat pentru curajul tău. Tu nu vânturi colbul, nici nu săruți icoane. Orgoliul tău, mândria-ți demnă, cade plebei cu greu la stomac. Făpturile lor livide, străvezii de răbdat, se hrănesc doar cu sânge de nevinovat. Locul tău nu e-n piață, e prea aglomerat cu Dumnezei de zarzavat, ori Dumnezei la proțap! Refugiază-te în singurătate! Întoarce-te la Izvorul Adânc din-lăuntru, Izvor netulburat. Fii singur cu tine, s-auzi chemarea creatoare: aruncă diamante în creuzetul care naște Omul Nou, cu Inimă Adâncă! Fii singur prietene! Și ascultă... cu cei singuri! 

Sunt puțini ...  și totuși atât de mulți!

No hay comentarios:

Publicar un comentario

De oriunde ai fi, comentariul tau ma onoreaza: