Osebire Divina

,,Să se caute pentru domnul împăratul o fată fecioară; ea să stea înaintea împăratului, să-l îngrijească, şi să se culce la sînul tău; şi domnul meu împăratul se va încălzi.”[1] Fără îndoială este mare lucru să fii plăcut în ochii a-tot-văzători ai lui YHWH: nu de alta, dar în vremi de strâmtorare, ca cele de azi şi de când îi lumea asta, pică bine să ai o pilă bună sus în Ceriuri, la tronul celui Prea-Înalt. Astfel, copilaşii prea-iubiţi ai Ceriului´Nalt nu mai prididesc a se bucura de binecuvântările ce li se vîră necontenit în stomăcel, prin buzunare sau sub aşternut. Unora, Domnul le dă felurite moşteniri, averi nemuncite, apucate prin silă de te miri ce neghiob ce se crede ales şi cu stea în frunte. Altora, Dumnezeu le zideşte case ori le plătește chiria, îi îmbracă, îi încalţă şi are mare grijă de sămânţa lor preţioasă: le creşte copii, îi poartă prin şcoli osebite... ş-apoi le găseşte un loc de muncă „bine plătit”, după cum i se cuvine unei beizadele credincioase. Altora Domnul le dă bani, îi ajută în afaceri, le găseşte de muncă, îi fereşte de SIDA şi le plăteşte factura... oricare ar fi aceea.   

Nu aşa se întâmplă cu restul lumii. Părăsiţi de Ochiul A-ToT-Văzător al unui Dumnezeu prea ocupat cu asigurarea bunăstării vlăstarelor credinţei toante, miriade şi miriade de suflete se prăpădesc meticulos în oceanul de suferinţă şi nedreptate ce-i înghite de vii!  Privat de timpul preţios irosit cu satisfacerea nevoilor nesăţioase ale hoardei de lingăi divini, Dumnezeu pare să nu mai aibă nici timp, nici resurse, şi nici chef să mai întindă o mînă de ajutor şi celorlalţi muritori. Aşa se face că o ţâţă vergură –ori de plastic molâu, zdrobită sub mâna păroasă a vreunui moş senil cu bale-n colţul gurii –dar credincios, preţuieşte nespus mai mult în Ohii lui YHWH decât o vadră de apă curată din care să se adape gâtlejul pârjolit de sete al lumii întregi! Uitaţi-vă în jurul vostru: ridicaţi-vă de pe ochi vălul credulităţii şi recunoaşteţi-i cu nume şi prenume pe cei care vă mănâncă osânza şi vă prăpădesc inutil osteneala! Puneţi-i la muncă: astfel... poate n-or mai avea friguri, şi s-or încălzi şi din motive mai serioase!!!

---

[1] 1Împăraţi 1:1-2