Piroman

Lui Dumnezeu ii place focul, e slabiciunea lui: Moise il surprinde pe cand incerca, fara succes, sa dea foc unui tufis de balarii,[1], iar mai tarziu, acelasi Moise il prezinta lumii ca pe un dumnezeu manifestat in foc si fum[2]. Dragon arhaic si stapan al focului, Iahve este oricând gata sa scuipe foc pe nari,[3] intretinand astfel vie flacara iubirii de Oameni. In vremi de pace ii place jertfa arsa-n foc,[4] insa cand il apuca toanele cele rele, ploua cu foc si pucioasa peste multimi neputincioase de oameni pe motiv ca-s pervertiti[5], doar ca sa scape dintre ei o familie de incestuosi ordinari.[6] Hachitzele astea de nebun s-au transmis tuturor adeptilor sai: asa se face ca, de mii de ani incoace, ucenicii sai nu mai prididesc sa invoce pedeapsa iazului de foc[7] peste cei care nu-i baga-n seama nici in ruptul capului.

Evolutia hiperbolizanta a piromanului universal ramane stabilita definitiv atunci cand Iahve ameninta, fara rusine, ca va da foc lumii: „... aşteptaţi numai, zice Domnul...căci am hotărît să strîng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mîniei Mele; căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele.”[8] Sa luam lucrurile asa cum sunt: lumea se inchina unui dumnezeu ale carui singure argumente sunt violenta extrema si iazul de foc[9] ... un fel de Nero atemporal bantuit de nalucile creatiei. Judecati voi insiva: ce poate fi mai stupid decat sa "plamadesti" o lume atat de frumoasa, doar pentru ca mai apoi sa ii dai foc?!?... Dragii mei, avem a face cu un dumnezeu bolnav, cu un piroman scapat din chingile cunoasterii, chingi care-L tintuiau la pat cu legaturi trainice. Ne confruntam cu un guru imaginar predicat de hoarde de nebuni care ameninta lumea cu focul vesnic, inventie menita a mai "stoarce" zilei niscaiva mancare pentru faptura lor firava. La urechea lor nu s-a suit si vorba inteleapta care zice: nu te juca cu focul ... 

---

[1] Exod 3:2

[2] Exod 14:24  În straja dimineţii, Domnul, din stîlpul de foc şi de nor, S'a uitat spre tabăra Egiptenilor, şi a aruncat învălmăşala în tabăra Egiptenilor.

[3] 2Samuel 22:9  Fum se ridica din nările Lui, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui: cărbuni aprinşi ţîşneau din ea.

[4]Exod 29:18  aceasta este o ardere-de-tot pentru Domnul, este o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului.

[5] Geneza 19:24 Atunci Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc dela Domnul din cer.

[6] Geneza 19:30-32 Lot… A locuit într'o peşteră, cu cele două fete ale lui. “Vino… să ne culcăm cu el, ca să ne păstrăm sămînţa prin tatăl nostru.”

[7]Luca 9:54 ,,Doamne, vrei să poruncim să se pogoare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?”

[8] Tefania 3:8

[9] Apocalipsa 21:8 Dar cît despre fricoşi, necredincioşi….partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă...

Om si Dumnezeu

Asa cum stim cu totii, Isus este intruparea lui Dumnezeu, adica Dumnezeu facut Om sau “Omul Dumnezeu”: un dumnezeu-sui-generis cu drepturi depline, incoronat in Cer si adorat pe Pamant[1]. Asa ne invata Scriptura, Traditia, Evanghelia si Biserica. Nu exista coltisor in Univers, nici ungher ascuns in mintea omului, care sa nu fie “plin” de cunostinta genezei lui Isus nascut din Tatal androgin –un batranel[2] bonom, incaruntit inainte de vreme de necazul patimit cu stirpea umana. Mai de moda veche, Dumnezeu Tatal umbla invesmantat cu o panza de in alb incinsa la brau[3], de sub a carei maneca rasare o mana batrancioasa cu un deget civilizator[4]. Ochii ageri si cautatura lor apriga ne descopera un dumnezeu mai mult Om decat Zeu, mofturos si capricios, cu ifose greu de inteles ori satisfacut. Vorbitor de multe limbi, Dumnezeu glasuieste fluent in toate dialectele pamantului[5], iar cuvantul lui e vorba-nteleapta[6], susur bland[7] cu iz de Lege pentru toti; contemplandu-L ai senzatia ca e acolo de cand lumea, atemporal, un colt de vesnicie ratacit in furtunosul de “acum” si “aici”.

 Cu toate acestea nu este mai putin adevarat ca “Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu”[8], iar cine spune ca L-a vazut mincinos este, şi adevărul nu este în el. Aceasta declaratie axiomatica a Bibliei este la fel de importanta in esenta ei ca si alte declaratii esentiale, cum ar fi “Dumnezeu este Unul singur”[9], sau “Dumnezeu este Dragoste”[10]. Cu toate acestea, religiosii de pretutindeni au izvodit, si continua sa urzeasca, descrieri amanuntite ale Celui care prin definitie este si ramane ascuns[11], inaccesibil priceperii si intelegerii noastre.[12] Urmand aceleiasi indrazneli hulitoare, religiosii rup frontierele bunului simt, pretinzand ca stiu ce gandeste Dumnezeu si care este Vointa lui pentru oameni. Ca si cand l-ar avea la degetul lor cel mic, religiosii regurgiteaza scripturi, teologii si doctrine potrivite cu eggo-ul lor grobian. Un lucru insa trebuie subliniat si afirmat raspicat: dupa cum si-au inventat infatisarea unui dumnezeu, tot astfel si-au inventat si vorbele lui, vorbe pe care au incercat sa le impuna celorlalti drept Vointa Divina, spre folosul pantecului, buzunarului si poftelor lor cele multe si scarboase.

---

[1] Filipeni 2:10 pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pămînt şi de supt pămînt,

[2] Daniel 7:9  un Îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina Lui era albă ca zãpada, si pãrul capului Lui era ca niste lînã curatã.

[3] Daniel 10:5  îmbrăcat în haine de in, şi încins la mijloc cu un brîu

[4] Exod 31:18  table de piatră, scrise cu degetul lui Dumnezeu.

[5] Fapte 2:6 Cînd s'a auzit sunetul acela, mulţimea s'a adunat şi a rămas încremenită; pentrucă fiecare îi auzea vorbind în limba lui.

[6] Proverbe 8:22-31  Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui (…) Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă (…) eu eram mesterul Lui, la lucru lîngã el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui.

[7] 1 Imparati 19:11-12  Şi iată că Domnul a trecut pe lîngă peşteră (…) un susur blînd si suptire.

[8] 1 Ioan 4:12 Nimeni n'a văzut vreodată pe Dumnezeu.

[9] Deuteronom 6:4 Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este unul singur.

[10] 1 Ioan 4:8 Cine nu iubeşte, n'a cunoscut pe Dumnezeu; pentrucă Dumnezeu este dragoste.

[11] Iov 23:9-10 Dacă mă duc la răsărit, nu este acolo; dacă mă duc la apus, nu -L găsesc: dacă are treabă la miazănoapte, nu -L pot vedea; dacă se ascunde la miazăzi, nu -L pot descoperi.

[12] 1 Corinteni 2:9 Dar, după cum este scris: ,,Lucruri, pe cari ochiul nu le -a văzut, urechea nu le -a auzit, şi la inima omului nu s'au suit, aşa sînt lucrurile, pe cari le -a pregătit Dumnezeu pentru cei ce -L iubesc.``