viernes, 30 de diciembre de 2011

An Nou Fericit !!!

Lui Dumnezeu nu-i plac sarbatorile de Anul Nou. Nu le aminteste pe niciunde! Nici mie nu-mi plac: imi amintesc, fix cand nu trebuie, ca timpul luat cu imprumut de la cel mai avar si nesuferit Camatar, s-a dus; maine vom bifa cu totii o povara in plus si o mila in minus  pe drumul de doua cifre pe care, fara voie, mergem.

Cu toate acestea este momentul nostru de triumf, clipa rabufnirii supreme, efemerul moment al revansei: avem inca suflare!  Radem si iubim! Suntem printre putinii norocosi pe la care n-a ajuns inca hidosul Camatar, Cel care da cu imprumut fara sa intrebe si ia inapoi prin siluire!

Iubiti cu putere iubitii mei, iubiti ca niciodata, IUBITI… pana nu vine Camatarul!

Eu cand vreau sa fluier...scriu

Categoric nu sint un meloman. Nu sunt educat sa fiu. Satana insa da. Lui i s-a poruncit sa fie. Lui si nesfarsitelor ostiri ingeresti, daca exista. A fost o vreme cand tot cerul rasuna la unison: nu existau nici dezacord, nici ton fals, nici “urechisti”. Se canta intocmai si exact dupa partitura placuta lui Dumnezeu. Nu avem constanta ca s-ar fi cantat vreo arie “solo”, ci doar “in cor”, la gramada. Se canta fara-ncetare, dupa porunca. Fiecare isi juca rolul dupa cum ii canta partitura. La mare cautare erau cele de caracter  “maestoso”, “espressivo con dolore” sau “vitamente lacrimoso”. Abia dupa ce Wagner l-a detronat definitiv pe Händel si-au facut  aparitia  “Piacévole con amore” , “mosso con fuoco sau  “agitato”.

Armonia, se pare, nu a tinut mult. N-a fost sa fie. E bine totusi ca s-a consemnat.

In seara asta am savurat un Strauss. Vreo doua ceasuri. A fost cadoul sotiei mele. Fiind afon am si cantat; am facut-o d-impreuna cu  alti 2322 de “urechisti” profani.  Rigoarea era pastrata de orchestra, savoarea era adusa de noi intr-o cheie "allegretto".Marzial”, “espressivo con dolore” sau “vitamente lacrimoso” le-am vauzit inainte de concert, la televizor: mort fiind de vreo trei zile, Kim Jong-Il sensibiliza inca milioane de oameni asezati militareste, fiecare la un loc precis. "Nu stiu de-astea"...  dar se zvoneste ca erau drogati si manipulati. Cantau toti in cor, neincetat, dupa porunca. Primadona era... un primadon, puhav, scurt si indesat: fiul mortului. Intocmai, si in aceeasi cheie, se mai canta si azi, la fel de neincetat, prin biserici. Altul e mortul... altul si primadonul: doar ca e mai multi! Gloata insa… gloata e mereu aceeasi... Hhhhhrrrrrrrrr!!! 

Ma-ntorc la Strauss. Cel putin pentru o seara dumnezeu a avut un nume. Cat despre mine…sunt dator cuiva cu un “amore con fuoco”. TU ???

miércoles, 28 de diciembre de 2011

Cinism Divin

In Planul Sau de Orice cu Repetitie,  Dumnezeu a decis ca omul va pieri prin Potop! Ideea "bau-bau" n-ar fi fost rea in sine daca nu ar fi fost amestecata cu o doza de cinism  mare cat dumnezeu insusi:  milioane pier, si totusi...8 insi fertili vor fornica mai departe pentru a perpetua mizeria rasei umane. 8 Doamne, si toti 8...asemenea lui YHWH. Atat de aproape si totusi... De n-ar fi fost asa ar fi iesit lipsa la  inventar 2300 de seri si dimineti, una bucata Darfur, un Hitler, un Stalin, un Pol-Pot, foamete si suferinta crunta, una bucata Auschwitz, Somalia, Holocaustul, Hiroshima...si TU, prietene drag, cu toata istoria, drama, suferinta si moartea ta

Pentru generatia din urma  "Iubitorul de oameni" pare sa-si fi pus deoparte niste insi care nu vor gusta din iazul de foc, si anume 144.000. Variatia numerica sugereaza doar o insuficienta sistemica corectata cu succes: 144.000 de insi vor bifa mult mai degraba si la timp lipsurile din  inventarul cinismului divin decat au facut-o cei 8 anteriori. 144.000 Doamne, si toti 144.000...asemenea lui YHWH.  Oare ce grozavii or sta sa vina? Esti resemnat?


Nu-i nimeni sa-i spuna: DESTUL!?!?!


Domnul YHWH

Dumnezeul desemnat de tetragrama ebraică YHWH este cunoscut drept Yahveh sau Yehova. Acest dumnezeu este definit înainte de toate ca fiind dumnezeul xenofob al urii rasiale, al alegerii arbitrare,  nemilos şi sîngeros, autorul, inspiratorul şi inductorul unor fapte criminale, de o violenţă exagerată şi nenecesară, toate justificate - în mod cu totul paradoxal - de  nemărginita-i dragoste. 


YHWH este dumnezeul personal care intervine în mod salvator, direct şi nemijlocit, cel care se manifestă fără intermediari şi care se proclamă pe sine protectorul suprem. Trecand repede de la statutul de dumnezeu de cort la cel de trib, YHWH  se descoperă omului atent şi sectar ales, chiar dacă nu îşi arată faţa; ascunzandu-si chipul, ne invita in schimb să ne adîncim privirile în "dosul" său, ca şi cum acesta ar fi mai puţin sfînt şi, în consecinţă, mai accesibil omului contaminat de o inferioritate inerentă propriei sale existenţe. 


YHWH se proclama pe Sine Dumnezeul tau! Tu ce-i raspunzi?

Dilema Noua

A fi…sau a nu fi ?!? Aceasta-i intrebarea!  O data incoltita nu mai exista cale de intoarcere: ea perforeaza adanc ignoranta, fanatismul si políticamente-corect-ul sub a caror povara zace incatusat existentialul fiintial; loess-ul fertil, cenusiu si virgin, mustind a energii care nu cunosc conformarea, devine suportul dendritic al unei noi realitati, al unei atitudini revolutionare. 


Astfel, un sovaielnic act (i)rational se transforma intr-o certitudine existentiala: ma-ntreb, deci exist! Esenta fiintei umane este curiozitatea: intrebari de tot soiul se impun ca un ecou cauzal la REALITATEA alcatuita din raspunsuri deja fabricate, imutabile, cu care suntem condamnati sa interactionam pana la cel mai intim nivel. De aceea consideram ca este numai natural-cauzal ca orice RASPUNS sa-si gaseasca INTREBAREA care-i corespunde, si orice INTREBARE RASPUNSUL corect.


Dumnezeu: a fi…sau a nu fi ?!? Aceasta-i intrebarea!