Minciună sfântă

Dumnezeu a zis: ”Să nu minți!”...  Dacă veți asculta aceste porunci, dacă le veţi păzi şi împlini, YHWH, Dumnezeul tău ... te va iubi, te va binecuvînta şi te va înmulţi; … YHWH va depărta de la tine orice boală[1]….Vei fi binecuvîntat la venirea ta, şi vei fi binecuvîntat la plecarea ta ….YHWH te va copleşi cu bunătăți … YHWH te va face să fii cap, nu coadă![2]

Cu toate acestea nimeni nu pare să țină seama de poruncă: Avram mințea de înghețau apele[3], nevastă-sa  îl mințea gingaș pe Dumnezeu ”ca la ușa cortului”[4], Şifra şi Pua s-au pricopsit cu niscaiva odăi și ceva orătănii mințind după voia Domnului[5], Duhurile Cerești născocesc planuri mincinoase la ordinul lui YHWH[6], iar Dumnezeu Însuși croiește cele mai  năstrușnice minciuni pentru a-și atinge obiectivele sale profund iubitoare[7].

Totuși, stați fără nici o grijă: "YHWH nu este un om ca să mintă!"[8], El minte… ca un DUMNEZEU!!!

---

[1] Deuteronom 7:12-15

[2] Deuteronom 28:6-13  

[3] Geneza 20:2 Avraam zicea despre Sara, nevastă-sa: ,,Este sora-mea!”

[4] Geneza 18:13-15  ¹³ Domnul a zis: ,,Pentru ce a rîs Sara…? … ¹⁵ Sara a tăgăduit, și a zis: ,,N'am rîs !” … Dar El a zis: ,,Ba da, ai rîs!”

[5] Exod 1:15-21 Şifra şi Pua… au răspuns lui Faraon: ,,Pentrucă femeile Evreilor nu sînt ca Egiptencele; ele sînt vînjoase și nasc înainte de venirea moașei.”  ²⁰ Dumnezeu a făcut bine moașelor; … Dumnezeu le-a făcut case.

[6] 1 Împărați 22:20-22 ... și Domnul a zis: ,Cine va amăgi pe Ahab ... și un duh a venit și s'a înfățișat înaintea Domnului, și a zis: ,Eu îl voi amăgi.`  ²² Domnul i -a zis: ”Cum?” ”Voi ieşi”, a răspuns el, ”şi voi fi un duh de minciună”. Domnul a zis:”Îl vei amăgi,...ieşi, şi fă așa!”

[7] 2 Tesaloniceni 2:11 … Dumnezeu le trimete o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună!

[8] Numeri 23:19  

Olimpiadă

Londra, un oraș cu peste 7.500.000 de locuitori, se pregătește de Olimpiadă: uriașe dispozitive logistice sunt activate pentru ca cei peste 1.200.000 de vizitatori asteptați la Jocurile Olimpice să nu declanșeze colapsul sistemului de transport, aprovizionare sau medical-sanitar. Stocurile de  orice fel sunt inventariate iar aprovizionarea suplimentară este declanșată la toate nivelurile: până și rezerva de sânge a spitalelor este sporită cu 30%. Îngrijorate de haosul ce ar putea avea loc pe aeroporturile din capitală, companiile aeriene sunt în stare de alertă în fața avalanșei a peste 320.000 de vizitatori străini[1]. Situaţia a fost descrisă ca fiind o posibilă “furtună perfectă”, în care cererea creşte brusc iar oferta scade vertiginos, producând adevărate convulsii în sistem. Există temeri că Anglia n-ar fi pe deplin pregătită și că, în faţa provocării, Regatul Unit s-ar trezi cu ”reputaţia pătată”.

Cu peste 3.000 de ani în urmă nu existau asemenea primejdii. Intrând în Canaan pe la Ghilgal, vreo 2.000.000 de vagabonzi[2], hămesiți de foamea oarbă a pribegiei de 40 de ani prin deșertul arid și sterp, se prezintă ”pe nepusă masă” la frontiera unui ținut pustiu --populat cu cel mult câteva mii de indigeni-- la început de primăvară, pe când prin hambarele localnicilor bântuia foamea. Acolo mana a încetat să mai cadă …iar poporul a mîncat din grîul ţării, azimi şi boabe prăjite; chiar în ziua aceea au mîncat.[3] Libertatea de mișcare neîngrădită, asistență alimentară gratuită și sacrificiul de sine erau valori supreme pentru Canaaniți: sosirea milioanelor de mușterii nepoftiți, cu foamea-n gât, nu a ridicat dificultăți deosebite, cu excepția măcelariririi subite a gazdelor altruiste. Canaaniții nu aveau în nici un caz probleme de infrastructură sau dezechilibru social, iar dacă le aveau, par a le ignora total,  ”prin credință”, de dragul musafirilor călăi!

Canaaniții, se pare, erau pregătiți ... pentru Olimpiadă!

---

[1] conform unui studiu realizat de Oxford Economics

[2] 600.000 de bărbați asezonați cu minimum o nevastă, doi copii și-o țiitoare pe ici pe colo, fără a mai ține cont de gloata de străini care se aciuase pe lângă evrei, conform Exod 12:37-38    

[3] Joshua 5:10-12

Fisiunea… pe (s)uliță

Mult timp înainte de invenția bombei atomice, ovreii aveau propria lor variantă de Uraniu235. ”Îmbogățit” în centrifuga isteriei religioase generalizate și a fanatismului yahvist exacerbat, ”ovreiul atomic” era produsul direct al Dumnezeului său. Mult mai stabil și mai ușor de manipulat decât periculosul material radioactiv, ”bomba atomică” evreiască avea nume și prenume, mergea pe două picioare și, inevitabil, purta suliță:

…Abişai, fratele lui Ioab, fiul Ţeruiei … şi-a învîrtit suliţa peste trei sute de oameni, şi i-a omorît... [1]

…Iaşobeam, fiul lui Hacmoni … şi-a învîrtit suliţa peste trei sute de oameni, pe cari i-a omorît dintr'o singură dată.[2]

…Ioşeb-Basşebet, Tahchemonitul … şi-a învîrtit suliţa peste opt sute de oameni, pe cari i-a omorît dintr'o dată.[3]

... Atunci Duhul Domnului a venit peste el (Samson n.n)... ¹⁵ El a găsit o falcă de măgar neuscată încă, a întins mîna și a luat-o și a ucis cu ea o mie de oameni[4] ... iar ceva mai târziu ... trei mii de inşi[5] dintr-o singură dată!

Chiar dacă s-a dovedit a fi mai puțin distructiv decât geniul malefic al tehnologiei moderne, ”ovreul atomic” conserva cu furie în brațu-i vânjos energia unei mici bombe atomice de astăzi! Fiind la fel de ”radio-activi” --însă cu timp de înjumătățire mult mai alert-- acești ”aleși ai Domnului” s-au dovedit a fi infinit mai criminali decât o nenorocită de bombă nucleară: masacrul manual, implicarea emoțională și patima exterminatorie fac din acești derbedei simboluri hidoase ale maleficului cel mai obtuz, iar din Dumnezeu... o relicvă odioasă a nebuniei umane!

---

[1] 2 Samuel 23:18

[2] 1 Cronici 18:11

[3] 2 Samuel 23:8

[4] Judges 15:14-15  

[5] Judges 16:27  

Operaţiunea Yahvedelle

Operaţiunea Zitadelle, a fost cea mai mare confruntare belică din istoria omenirii: voinţa a 900.000 de soldaţi ai Axei şi a 1.900.000 de soldaţi ai fostei URSS s-au încleştat într-o luptă titanescă, aşa cum nu s-a mai văzut nicicând! Aproape 8.000 de tancuri, în jur de 5.000 de bombardiere şi peste 35.000 de piese de artilerie au dat conflictului o dimensiune mortiferă fără precedent. Hitler şi Stalin, secundaţi de geniul militar al celor mai străluciţi generali şi mareşali ai momentului, au hotărât definitiv, într-un singur conflict, viitorul întregii omeniri: lumea, aşa cum o cunoaştem noi astăzi, a fost forjată în focul armelor acestui carnagiu colosal, în care au pierit tragic... 250.000 de contrincanţi din ambele tabere!

Cu mai bine de 2.500 de ani în urmă, două triburi insignifiante de găligani rătăcitori ai istoriei -Iudeii şi Israeliţii- au pus-o de un „masacru” tipic yahvist, după binecunoscutul principiu „multă zarvă pentru nimic”: voinţa a 400.000 de Iudei -toţi înarmaţi până în dinţi cu prăştii şi scuturi de răchită- şi a 800.000 de Israeliţi -toţi vrednici de fugă şi iuţi de picior- s-au încleştat într-o hârjoană belicoasă pe viaţă şi pe moarte în colbul uscat al maidanului de la poalele muntelui Efraim. Dintre cei peste 1.200.000 de derbedei ai aceleiaşi naţii care s-au luat la trântă împărţindu-şi cu patimă pumni la ficaţi, picioare în fund, înjurături scârboase şi multe gesturi obscene, peste 500.000 dintre ei au murit subit, cel mai probabil... de oftică!

Dintre Hitler şi Stalin... doar YHWH(Yahve) este mai mortifer! 

P.S: Meditaţie izvorâtă din atenta lectura a Scripturii, cartea a 2ª a Cronicilor 13:1-22.

Orbire

Ascuns într-o găoace răcoroasă din preajma unui mușunoi de termite, un păianjen cu ochii în opt stă la pândă; termitele moi și oarbe, fără ochi, trudesc în zăduful sălbatec al humei încinse, căutînd cu încăpățânare proletară ceva de mâncare: o frunză scurtată, un pai fărâmat, o sămânță uscată... osteneala e multă iar chinul e brut; oarba termită nu cunoaște odihna, nici lumina de zi, nici pântecul plin, nici gustul de saț: doar gustul de muncă! Rătăcind spre niciunde, orbește, cu trupul pufos, își sfârșește fatalist alergarea, între colți de-arahnidă, în strânsoarea de fălci, ori pe-o limbă băloasă de furnicar flămând! Ce Dumnezeu ar fi acela care-ar crea așa o dramă a lipsei de șanse, si ce scuză ar avea? 

Cu mânie proletară, hominizii rătăcesc bălăbănindu-și existența încoace și-încolo, căutând de mâncare-n gunoiul din jur; îndură și greu, și zăduf, și ”lipsul a tot” de dragul nădejdii de viață promise de zei. Orbecăind spre nici-unde, își sfârșesc preumblarea între scânduri și cuie, fără drept de apel, omorâți de vreo boală, sfârtecați de călău, înghițiți de mizer... N-apucat-au să guste odihna, nici să soarbă lumina, de atâta osândă, suferinți și măcel. Este greu să explici ”întâmplarea” câtă vreme un Zeu se proclamă ”stăpân peste moarte” și ”origine-a tot”, împărățind despotic peste agonia de oameni. Ce scuză-ar avea pentru statul de-o-parte? N-are glas să ne strige, n-are vorbă de spus? Este mut! Este surd: nu există! Urzitorul de Soarte croiește destine, te condamnă la viață și-apoi... ”uită” de TOT! 

De n-am fi-așa orbi, ne-am vedea suferința...

Ironie pascală

Așa cum ne-au obișnuit, religioșii nu se dezmint atunci când vine vorba de credulitate. Ironie supremă a creștinătății, minunea sărbătorii ”învierii” nu este nicidecum învierea, ci...aprinderea miraculoasă a unui snop de lumânări! Explicațiunea curioasei transmutări doctrinare este mult mai terenală decât ne-am aștepta: o lumânare cu fitilul impregnat cu dizolvent organic și fosfor provoacă  autocombustie, ”miracolul” devenind astfel surogatul înlocuitor al mult trâmbițatei ”învieri”. Trucul este cunoscut omenirii de mai bine de două milenii și jumătate, iar recent a fost pus în evidență de către un curajos post de televiziune. Oripilați la gândul că lumea le-ar putea întoarce spatele[1] și neputînd arăta spre nici un exemplu de înviere, circarii altarelor creștine ne bagă ostentativ sub ochi mănunchiul de lumânări arzînde, vrând cu tot din´adinsul să ne vâre pe gât încă o dată gogorița ”aprinderii miraculoase”!  

Se pare că de Paște... ne paște ironia supremă!

---

[1] Fapte 17:32  Cînd au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alții au zis: ,,Asupra acestor lucruri te vom asculta altãdatã.``

Politică Yahvistă

Cuvântul creator al lui Dumnezeu, luînd natura umană asupra-și în persoana lui Isus Hristos, devine Cuvântul Întrupat, cel despre care ni se spune că «din El, prin El, şi pentru El sînt toate lucrurile»,[1] și că «prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri». Se reafirmă glorios că «toate au fost făcute prin El şi pentru El.»[2] Dintr-o complicitate vulgară, fățișă și nerușinată cu politica, se declară tranșant că « nu este stăpînire care să nu vină dela Dumnezeu. Şi stăpînirile cari sînt, au fost rînduite de Dumnezeu»[3] întru-cît «El, ...este Capul oricărei domnii şi stăpîniri»[4]

Înțelegeți voi, dragi cititori, cine este capul politicii mondiale? Pricepeți acum cine era în fruntea celui de al III-lea Reich, cine îi furniza material de meditație și inspirație lui Hitler, lui Stalin, lui Pol-Pot? Înțelegeți acum cine a ideat un Darfur, un Treblinka, ori  Srebrenița (click)? Pricepeți voi, nebuni religioși, cine este Capul tuturor ororilor lumii? Cartea voastră sfântă o afirmă în clar: Dumnezeul vostru! Dumnezeul dragostei! Nici nu-i de mirare: un Fiu a avut... și pe acela l-a torturat și omorât! Vouă, celor care luați partea lui Dumnezeu și-L scuzați, nu vă doresc decât iertare de la victimele nevinovate, dezumanizate de dragostea voastră, torturate și măcelărite de urgia divină: că de s-or scula...pe mulți vor popi!  Sau răspopi! Mi-e tot una!

---

[1] Romans 11:36

[2] Coloseni 1:16

[3] Romans 13:1

[4] Coloseni 2:10