Răsplată

Ați auzit, cred, declarații ale multor sportivi cum iubesc ei sportul: se topesc de plăcere numai la gândul că fac ceea ce le place; se supun la tot felul de reguli, diete, antrenamente, teste și înfrânări; se implică deplin și dăruiesc tot ce au mai bun din ei pentru a atinge același unic și măreț obiectiv: excelența... Ia-i, numai, sportivului banii și faima, și ai vedea cum, brusc, sportul, căruia i-a dedicat o viață, se transformă într-o povară prea greu de purtat. Corvoada antrenamentului devine insuportabilă, iar regula, cândva respectată, devine optională; dieta și înfrânarea pur și simplu dispar, iar testele ies invariabil negativ. Fără bani -mulți bani- și fără faimă -multă faimă- sportivii nu sunt nimic altceva decât, iaca, niște oameni, acolo și ei...

Religioșii, deasemenea, sunt sportivi practicanți: iubesc și ei ceea ce fac, pun pasiune în ceea ce fac, pretind cum că viața însăși nu ar avea rost fără ceea ce fac; și ei se supun la reguli, diete, teste și înfrânări cu scopul unic și glorios de a apuca răsplata,  cununa victoriei. Ochii lor, larg holbați de credința care le da ghes, sorb cu nesaț cetatea de aur cu Soare privat și temelii de iaspis, safir, si topaz; văd marea cea mare ca pe-un singur cristal pe care cu toții vor păși spre-ncoronare: rubine, safire și diamante de preț atârna-vor cochet în coroanele care îi așteaptă. Vor merge pe uliți de aur, vor locui în case de aur, vor dormi în așternuturi cusute cu fir de aur curat și vor defeca maestuos în closeturi de jad... pentru veșnicii...
Cât arsenal de-ncurajare!!! De n-ar fi amăgirea cetății... religioșii n-ar fi nimic altceva decât, iaca, niște oameni, acolo și ei...