E vâlvă mare printre creștini: paștele, sărbătoarea cea mare, este chiar la uși! După încă un an de divagații și rătăciri liber alese, adepții religiei iubirii vor să calce iarăși drept. Toți d-impreună caută înfrânarea de la pofte care, până mai ieri, stăpâneau tiranic peste suflețelul lor gingaș și vergur; cu aer pios și privirea pironită vinovat în pământ, creștinătatea întreagă promite să fie mai bună, să iubească mai mult și să prindă avânt: într-un colț, dosit, unul se jură că nu fură, altul promite să nu mintă, iar unul mai zelos se leagă cu blesteme că n-o mai curvi în veci! Cu jale în glas și o Carte în mână, vor mușca încă o dată din trupul lui Hristos, cu nesaț; însetați, i-or bea și sângele, după ce s-or fi spălat pe picioare și mâini. Purificată până la măduvă, obștea cea mare își oblojește rana de moarte cu deziderate și promisiuni.
Nu vă înșelați: de mâine lumea nu va fi mai bună! De mâine, ca dintotdeauna, „obștea cea cu Hristos între dinți” va devora hrăpăreț și trupul altor nevinovați; de mâine, iubirea cea reînoită va împlânta iar „pumnalul mișeliei” în coasta victimei neavizate; de mâine, „hambarul sâlniciei” se va umple și mai abitir; de mâine, „minciuna cu miros a sânge” va curge torente, iar iubitorul cel mai zelos va gusta iar din „carnea de bordel” pe centură! De mâine, „iubirea” revigorată de purificarea ritualică amesteca-va sângele nostru cu veninul de Șarpe și blestemul crucii într-un soi de aromă ciudată, în chip de mireasmă de „altar în pârg” pentru un Dumnezeu răspândit printre măsele!
De Paște, creștinii se înfruptă din dumnezeu! De paște... eu mă spăl pe dinți!
