13 Iunie 2018

Sub ochiul plin de dragoste al Celui care a intocmit faptura cu nume de Om se moare precis si tacut: ca niste miei dusi la taiere, murim pe dinauntru, murim pe dinafara, murim pe de-a-ntregul, murim neincetat... in Viata fiind. Murim in ochii care se inchid spre-a nu se mai deschide, murim in vorba nerostita si-n chipul pe care nu il vom mai vedea nicicand; murim in soapta din gand, in sarutul vanzarii, in tremurul din faptul neinfaptuit, in zambetul care nu se mai repeta, in sclipirea stinsa, in imbratisarea impietrita, in strigatul pe care-l sugrumam; murim in parinti, murim in copii, in prieteni si-n amagirile lor, murim in lacrimi uscate, murim in iubiri, murim in tot si in toate de parc-am fi Vii...

Avem o singura viata, o singura dragoste, o singura sansa de a ne pastra curati si frumosi: infruntati Nefirescul care stapaneste peste Om! Infruntati-l cu viata deplina, cu zambet larg si glas nesugrumat! Fiti vii pe dinauntru si vii pe dinafara: fiti vii pe de-a-ntregul, nu prididiti din trait! Priviti chipul celui de langa voi, luati aminte la el si strigati-i iubirea... n-o spuneti soptit! Sarutul vietii, imbratisarea calda si faptul implinit sa va croiasca menirea, nu Ochiul arzator atarnat de Cer, nici coltii de argint, nici gheara de fier, nici cutilele lungi ale nefiintei! Fiti vii cum e viata-n parinti ce renaste-n copii! Fiti vii... ca si cand ati muri!

Te®orism

Am ramas mut in ultima perioada. Mut si stupefiat. Mut si impietrit de uimire, vazand cum noi –oamenii normali, oamenii de rand– suntem luati ostatici de nebunia religiosa a unor bezmetici care se cred trimisii lui Dumnezeu pe Pamant. Astazi, cele mai uzuale stiri in mass-media sunt cu privire la terorismul islamic: atentatele protagonizate de reprezentantii acestei religii sunt la ordinea zilei pe toate meridianele lumii. Scenele dantesti cu persoane decapitate, asasinate, macelarite si dezmembrate doar pentru a predica cu mai multa putere si convingere Evanghelia cea minunata a lui Allah, ne-au acaparat si sechestrat cotidianul. Suntem ostatici intr-un razboi care –contrar opiniei generale– ne priveste din ce in ce mai mult pe fiecare dintre noi: jihad-ul islamist. Daca nu ma credeti...mai asteptati o vreme, continuati sa nu faceti nimic, mergeti frumos la biserica si va rugati pentru pace, prosperitate si buna-intelegere, imbatati-va cu multi-culturalism si fantezii despre respect si convietuire intre religii si veti ajunge sa pastrati minute de reculegere cu orele in fiecare zi, plangand amar dupa cei dragi ai vostri care nu mai sunt, care nici ei nu au facut nimic, dupa cum nici noi nu avem prezenta de spirit de a lua atitudine ferma impotriva barbariei religioase care ni se vara cu de-a sila pe gat de dimineata pana seara!

Aceste bestii cu chip de om, acesti nemernici care ranjesc a extaz atunci cand taie beregata unui inocent fara aparare, nu sunt parasutati in Lumea Noastra de pe alta Planeta, nici nu vin teleportati dintr-un Univers Paralel: Nu!... Aceste fiare imbatate de frenezia razboiului sfant scaldat in sange cald sunt „fratii” nostri, inchinatori la acelasi dumnezeu ca si crestinii si evreii, pentru ca Allah nu este nimic altceva decat numele arab atribuit dumnezeului vechi testamentar Yahwe, Tatal lui Isus Christos, Domnul Nostru. Invatatura lor nu e cu nimic mai periculoasa decat cea pe care o regasim in cartile noastre sfinte, in Biblie, in Torah sau Tragedia Veacurilor. Toate aceste scrieri afirma, justifica, incurajeaza si promoveaza moartea si masacrarea tuturor celor a caror singura si unica vina este aceea ca au un punct de vedere diferit. Anihilarea pana la aneantizare a celui care este diferit este Mesajul central al oricarei Evanghelii, fie ea a lui Allah, a lui Yahwe sau a lui Isus Hristos. Apocalipsa vestita de mesagerii acestor trei vectori de spiritualitate are doar un singur deznodamant: o baie de sange universala, o nimicire totala a celuilalt. Raiul, Noul Pamant si Viata Vesnica sunt prezervate doar pentru cei care gandesc si ucid la unison in Numele lui Dumnezeu, o societate de Borgi criminali care se intrec in fanatisme la toate nivelurile, de la cum te imbraci, pana la ce mananci, bei, asculti sau gandesti.

„Să nimiceşti toate popoarele pe cari ţi le va da în mînă Domnul, Dumnezeul tău; să n'arunci nici o privire de milă spre ele...”[1], zice  Yahwe evreilor din Vechiul Testament.  „Oricine n'a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc”[2], ii asigura Isus Hristos pe crestinii patimasi ai ultimelor doua milenii... si noi ne miram astazi ca musulmanii vor sa anihileze tot ceea ce nu e musulman? Jihadul este extensia logica a evangheliei lui Mahoma in aceeasi masura in care drama Palestiniana este o extensie a Evangheliei lui Yahwe iar Inchizitia, Cruciadele, la Conquista de las Americas si Apocalipsa sunt extensii ale Evangheliei lui Isus. Daca nu ajungem la maturitatea de a recunoaste ca problematica in chestiunea terorismului islamic nu este Islamul, ci Religia ca atare, ca sistem discriminatoriu bazat pe alienarea si convertirea celuilalt, niciodata nu vom putea vedea si mai departe de varful nasului nostru umflat de valuri de tamaie. Nu pledez pentru vreo religie anume dupa cum nu pledez pentru ateism: pledez insa cu toata taria pentru o redescoperire a Omului din noi si afirmarea, dincolo de sloganele religioase, a unei spiritualitati care transcende obtuzul din Religie si care atinge Moralul Universal fara medierea vreunei caste religioase de preoti, imami sau pastori. Sa nu va temeti sa fiti diferiti, sa nu va fie frica sa spuneti „Nu” inregimentarii religioase urlata sleampat de la toate amvoanele! Schimbarea incepe, asa cum am invatat la Biserica, cu tine: si odata cu tine... Lumea intreaga!

---

[1] Deuteronom 7:16

[2] Apocalipsa 20:15

Omul placut Domnului

Pe cand „Ioram şi tot Israelul apărau Ramotul din Galaad împotriva lui Hazael, împăratul Siriei”[1], Iehu s-a ridicat miseleste impotriva Imparatului, omoarandu-l pe cand acesta isi oblojea ranile capatate in lupta cu Sirienii. Aceeasi soarta o impartaseste si Ahazia -imparatul lui Iuda-  si Izabela, pe care Iehu o calca literalmente in picioare pana o zdrobeste cu totul, facand sa-i tasneasca sangele pe caldaram “pe zid şi pe cai.”[2] Acelasi Iehu pune sa fie ucise vreo 70 de odrasle imparatesti, cu ale caror capete ridica doua gramezi mari la poarta de intrare a cetatii. Mai apoi nimiceste „ pe toţi cei ce mai rămăseseră din casa lui Ahab, pe toţi mai marii lui, pe prietenii şi pe preoţii lui, şi n'a lăsat să scape nici unul”[3]. Dupa aceea injungie pe fratii lui Ahazia, vreo 42 la numar, dar si  pe toti preotii idolatri ai lui Baal din Israel, cu toate ca el insusi era un adept al cultului idolatru al viteilor de la Dan si Betel.[4] Motivatia acestor ispravi este simpla dar cuprinzatoare: ravna pentru Domnul! La randul sau, nici Domnul nu se lasa mai prejos, ci ii incuviinteaza faptele zicandu-i: ,,Pentru că ai adus bine la îndeplinire ce este plăcut înaintea Mea, şi ai făcut casei lui Ahab tot ce era după voia Mea, fiii tăi pînă la al patrulea neam vor şedea pe scaunul de domnie al lui Israel.”[5]

Un tradator ordinar, un uneltitor murdar si uracios,[6] un criminal compulsiv obsedat de ura profunda si razbunare atroce,[7] un dezaxat capabil sa se aseze la masa scaldat fiind inca in sangele cald al unei femei,[8] o lepra de om, un monstru dupa toate canoanele, un nebun de legat...este Omul placut Domnului! In viziunea Domnului si a Bibliei, dar si a credinciosilor din toate timpurile si confesiunile, Iehu este omul placut Domnului, omul providential care asculta vocea Duhului si indeplineste voia lui Iahve! Cu toate ca pesonajul nu aduce nimic nou in prim-planul istoriei sau al teologiei, socotesc totusi ca, dincolo de banalitatea grotescului cu care ne-a obisnuit Dumnezeul Bibliei si compania, exista totusi un element ideologic comun asupra caruia merita sa insistam cu mai multa bagare de seama intru-cat este din ce in ce mai prezent si relevant in lume: terorismul. Orice religie este fundamentata, cladita si incununata doar pe teroare si violenta viscerala; dragostea si iubirea de care credinciosii si teologii habarnisti fac atata haz nu este nimic altceva decat un viol brutal, o siluire perversa a mintii si a inimii, o profanare a intelectului si a spiritului, o revendicare ilegitima de termeni si valori, o asociere impotriva firii de elemente si planuri diametral opuse, toate infaptuite la umbra iluzorie si inselatoare a Liberului Arbitru. Bastarzii acestei abominatii vietuiesc pe fata pamantului scriind ISTORIA OMENIRII, fornicand iubirea si sacralizand teroarea ca expresie a dragostei supreme. La drept vorbind nu ma mai mira nimic: la asa Dumnezeu, asa Omenire!

---

[1] 2Imparati 9:14

[2] 2Imparati 9:33

[3] 2Imparati 10:11

[4] 2Imparati 10:29

[5] 2 Imparati 10:30

[6] 2Imparati 10:9: Eu am uneltit împotriva stăpînului meu şi l-am omorît;

[7] 2Imparati 10:16: ,,Vino cu mine, şi vei vedea rîvna mea pentru Domnul”

[8] 2Imparati 9:33-34…Iehu a călcat-o în picioare. Apoi a intrat, a mîncat şi a băut…

Autoportret

Plagiat

Zilele acestea, unul din patru locuitori ai Planetei sarbatoreste evenimentul unic al patimilor, mortii si invierii lui Isus Christos, Omul-Dumnezeu nascut din Maica-Fecioara si „adumbrirea” Duhului Sfant. Unii sarbatoresc mai devreme, altii mai tarziu; unii mai rar, altii mai des –de dragul variatiunii– insa si unii si altii sunt pe deplin incredintati ca au de a face cu o ocazie unica si originala de se a curati de pacate si de a dobandi harul Invierii de la „cel d-intai nascut dintre cei morti” [1]. Crestinismul este, asadar, singura religie adevarata iar Isus Christos Unicul Mantuitor.  Nu ca n-ar fi asa, dar sunt vreo 35.000 de variante ale aceluiasi adevar sublim...si asta numai in crestinism! Invatati cu plagierea si minciuna ca tiganul cu scanteia, crestinii se balacaresc intr-un soi de „metempsihoza religioasa” de origini orientale pe care o asezoneaza dupa nevoi cu violenta, ignoranta si credulitate, reunind intr-o religie –pe care o pretind adevarata, istorica si genuina– tot felul de legende, intamplari, povesti, povestiri si amintiri adunate de ici, de colo si de pretutindeni. Rezolvarea conflictelor inerente se face printr-un apendice dogmatic in care se afirma ca orice asemanare cu alte religii, personaje si intamplari este nefericita, pur intamplatoare, si ca cel mai probabil este rezultatul plagierii crestinismul de catre diversi neaveniti inspirati direct de Satana.

Cu vreo 3500 de ani inainte de a se naste Christos, s-a nascut Christna[2]. Anuntat de insusi Brahma –creatorul perechii primordiale Heva si Adima, cei izgoniti din Rai– si profetizat in Scripturi ca fiind Salvatorul omenirii si Incarnare a divinitatii, Christna s-a nascut intr-o iesle umila, rezultat din „adumbrirea” unei Fecioare de origini princiare cu "Spiritul lui Vishnu" –a doua persoana a Trinitatii Brahma-Vishnu-Shiva[3]; niste pastori au venit sa i se inchine iar regele a ordonat uciderea tuturor pruncilor de parte barbateasca, sperand ca astfel il va ucide si pe Christna. Mama sa a fost instiintata in vis de pericol si astfel primejdia a fost depasita cu bine. Dealungul vietii sale s-a plasat intr-o profunda antiteza cu preotimea pe care o acuza de diverse pacate si ipocrizie. El si-a facut cunoscuta invatatura bunatatii si iubirii –morala cea noua– utilizand diverse parabole; a infaptuit miracole, a vindecat leprosi, orbi si ologi, ba chiar a inviat si pe unii din morti. A avut ucenici iar pe liderul lor l-a dojenit pentru putina sa credinta. Intr-un final este prins de trimisii regelui tiran si ai preotimii, este impuns cu o sageata iar pentru a-l ucide l-au atarnat de trunchiul unui arbore. Atunci cand l-au cautat, ucenicii nu l-au mai gasit, intru-cat a inviat si s-a inaltat la ceruri, copacul inflorind in mod miraculos, ca de „Florii”.   „Christos a Inviat” !

---

[1] Coloseni 1:18, Apocalipsa 1:5

[2] https://books.google.de/books?id=JKnBvgHlhQC&pg=PA65&lpg=PA65&dq=Devanaguy&source=bl&ots=ME_PHh0BA8&sig=tdTVc1zA7Szh2hBZuFbtbVlZK5g&hl=es&sa=X&ei=M_McVfHpBNbWatXRgcgE&ved=0CC0Q6AEwAQ#v=onepage&q=Devanaguy&f=false

[3] http://es.wikipedia.org/wiki/Brahma

Mandragore

Era pe vremea[1] cand lui Iacov ii cresteau tuleiele de flacau batran, iar tatane-su i-a pus in vedere sa-si caute numaidecat nevasta, intrucat singuratatea nu era deloc indicata intr-o astfel situatie. La auzul acestor vorbe, Iacov a incalecat iute o magarita de crupa lata si a plecat spre rasarit, la unchiul Laban, care avea doua fete iubarete foc: Lea si Rahela. Ca orice holtei trecut de a doua tinerete, Iacov a pus mai intai ochii pe Rahela intru-cat era mai tanara si mai frumoasa (e vorba aici de criterii de inspiratie divina); in ciuda alegerii facute, Iacov nu s-a impotrivit nicicum unei nopti de amor chior cu soru-sa mai experimentata, Lea, care, mioapa fiind, i se varase orbeste in asternuturi. Pricopsit prin har divin cu doua neveste si-o avere dobandita prin viclesug pios, Iacov isi dezlantuie virilitatea patriarhala asupra trupurilor gingase ale unor slujnice vergure, imprastiind destoinic samanta dragostei „agape” in ogorul reavan si vergur al Bilhai si al Zilpei, sub privirile voyeuriste ale nevestelor pestoaice; acestea, la randul lor, tocmeau noptile de amor cu Iacov pe o portie de mandragore afrodisiace –masura credinciosiei neclintite. Ca o incununare a acestui desfrau binecuvantat si armonios, intaiul nascut al lui Iacov, Ruben[2], probabil aflat sub influenta unei supradoze de mandragora, decide ca e nimerit sa semene si el in brazda fertila a Bilhai niscaiva samanta timpurie de primavara, inchizand astfel cercul autentic al iubirii veritabile sub obrocul fornicatiei universale.

Astazi, la mai bine de 3000 de ani de cand s-a consumat idila, oamenii lui Dumnezeu continua sa descopere filonul iubirii nepereche in exemplul orgiei patriarhale. Oriunde prin biserici, exista credinciosi care suspina si ofteaza la auzul intrigii cu iz de telenovela XXL. Cu totii vad in intamplarea cu pricina manifestarea dragostei „agape” si lupta pentru detronarea „eu”-lui potrivnic. Romantici incurabili ai iubirii colective, crestinii isi adancesc necontenit privirile in Scripturi, iar unii trec sarguincios la fapte menite sa desavarseasca mostenirea biblica; macar dintr-astea, slava Domnului, avem ograda plina!  

---

[1] Geneza 30:1-26

[2] Geneza 35:22

---

[1] Geneza 30:1-26

[2] Geneza 35:22

Sibolet

Pentru ochiul avizat, istoria biblica este plina de pilde graitoare si inspiratoare. Am gasit si eu una, inspirat fiind de lectura unui pasaj din cartea Judecatorilor. Era pe vremea cand copiii lui Dumnezeu se macelareau intre ei, manati cu totii de dragostea Duhului caruia i se inchinau. Ne povesteste scriptura cum barbatii din Efraim si cei din Galaad au pus-o de un holocaust pe placul Domnului. Cum dupa razboi multi viteji se arata, barbatii din Efraim s-au sculat cu mic cu mare sa omoare pe Iefta, unsul Domnului, si pe galaaditi, fratii lor, pe motiv ca n-au „cocoasa”, pentru ca doar astfel putea fi inteles argumentul nevrozei efraimite.[1] Oricum ar fi dat-o Iefta si ai sai, de macel nu scapau nicicum. Din incaierarea care a urmat, efraimitii au incasat, literalmente, o bataie sora cu moartea, risipindu-le astfel pofta de a mai revendica prada de razboi pe care Iefta si galaaditii au dobandit-o casapind pe fiii lui Amon.

In aceasta minuscula poveste de dragoste yahvista, exista un detaliu care ne atrage atentia intr-un mod cu totul si cu totul deosebit: cand galaaditii au purces la randul lor la vanatoarea de frati, au inventat metoda perversa a „interviului peltic”. Mai clar, luau omul de pe drum si il intrebau: “Eşti Efraimit?” Dacă răspundea: “Nu”,atunci îi ziceau: “Ei bine, zi Şibolet.” Şi el zicea: ,,Sibolet”, căci nu putea să-l spună bine. Atunci bărbaţii Galaadului îl apucau, şi-l jungheau lîngă vadurile Iordanului. Astfel au pierit în vremea aceea patruzeci şi două de mii de bărbaţi din Efraim.[2] Nici astazi n-am scapat de blestemul „sibolet” al religiosului obtuz, asa ca omenirea-ntreaga este angajata asiduu la desavarsirea holocaustului yahvist. Si astazi, ca si ieri, superstitia toanta se imbraca cu religia hada daruind lumii soldatul universal care-si scuipa in san cand se urca in avion si-si face cruce cu limba-n cerul gurii cand sta la semafor, dar omoara fara sa cracneasca pe cel a carui viata nu poarta marca peltica a marturisirii de ineptii. In ce lume frumoasa traim!

---

[1] Judecatori 12:1. „Pentruce te-ai dus să baţi pe fiii lui Amon, fără să ne fi chemat şi pe noi să mergem cu tine? Vrem să-ţi dăm foc casei şi să te ardem împreună cu ea.”

[2] Judecatori 12:5-6

Istorie

Dupa ce timp de 430 de ani s-au infruptat cu nesat din painea si carnea Egiptului[1], Dumnezeu i-a inspirat pe Moise si evrei cu gandul mantuirii, adica sa mai traiasca si ei pe spatele, truda si sudoarea altora, nu doar altii pe spinarea lor. Dupa ce si-au luat ziua buna de la gazde cu vreo zece plagi mortale si o furaciune rusinoasa, poporul a plecat inspre un loc unde curgea neincetat „lapte si miere” –adica fix in desert, unde aveau sa piara toti, pana la ultimul; umbra blanda a Soarelui de pranz le racorea necontenit sufletul, gustul cleios-nisipos de „manah” le incanta paladarele iar apa din piatra seaca ii inviora atunci cand li se facea rau de la lingurica. Solutia (ne)fericirii lor avea sa fie macelarirea poporul amalecit care se ridicase natural sa isi apere tara si agoniseala. Carnagiul avea sa fie total, insa nu lipsit de scene desprinse parca din filmele cu prosti: pe cand evreii se luptau de zor cu amalecitii, Moise se lupta vartos cu gravitatia pe varful unui deal. „Cînd îşi ridica Moise mîna, era mai tare Israel; şi cînd îşi lăsa mînă în jos, era mai tare Amalec.”[2] Cum din pricina acestui balet biruinta aluneca nehotarat cand inspre israeliti, cand inspre amaleciti, Hur si Aaron au hotarat sa intrerupa baletul mortii, pironindu-l pe Moise in postura in care evreii erau invingatori: „... au luat o piatră, au pus-o subt Moise” iar ei „îi sprijineau mînile, unul deoparte, iar altul de alta.”[3]

Acesta a fost doar inceputul. Dupa mai bine de doua milenii de cand Lumea le e indiferenta iar ei „vrajmasi” cu numele, religiosii continua sa caute „laptele si mierea” prin desertul ratacirii din capul lor. Conectati cu legaturi de credinta strasnica la „baletul” ucigas al liderilor lor, religiosii continua cu mult sarg povestea filmului inceput de evrei in vechime. Incapabili, sau prea fricosi ca sa isi ia destinul in propriile maini, religiosii nu lasa loc la alternative: ori joci in filmul lor, ori mori casapit fara mila din ordinul unor stupizi senili ce se pretind a fi profeti, ori sfinti, aciuoati prin birouri de Conferinte si Uniuni de tot felul. Astazi, parca mai mult ca oricand, impostori din toate confesiunile vestesc contracost apocalipsa, ca pe un dar al dumnezeul lor de imprumut.  Adunatura de bezmetici guralivi buni de dus la balamuc se erijeaza in slujitori ai lui dumnezeu si reduta a adevarului. Istoria mare si infama de crime, adulter, pofte si hotii nerusinate a Religiei Universale este zidita pe miliardele de istorii mici si infame de crime, adulter, pofte si hotii ale fiecarui religios inrolat sub steagul infect al „sfinteniei de ochii lumii”. Tu si eu, cititorule, suntem tarati cu forta in mocirla asta a jocului de-a dumnezeu si mantuirea. Tu si eu putem alege istoria la care vrem sa fim partasi... Sunt rare istoriile de barbatie, iar strajerii ratiunii sunt putini! Putini si singuri! Si totusi, acesti „putini” pastreaza inca echilibrul cu lumea asta de nebuni! 

---

[1] Exod 16:3…în ţara Egiptului şedeam lîngă oalele noastre cu carne si mîncam pîne de ne săturam…

[2] Exod 17:11

[3] Exod 17:12-13

Teroarea Iubirii

De azi încolo voi băga groaza şi frica de tine în toate popoarele de subt cer; ... la auzul faimei tale, vor tremura şi se vor îngrozi de tine.[1] Nimeni nu va putea să stea împotriva voastră. Domnul, Dumnezeul vostru, va răspîndi, cum v'a spus, frica şi groaza de tine peste toată ţara în care veţi merge.[2]

De la Facerea Lumii incoace, terorismul este in mare voga. Ma refer la acea cultura a fricii si violentei extreme cu care diferiti dumnezei si-au incununat hiperbolizant creatia –care altminterea nu ar mai fi fost cu adevarat desavarsita. Ma refer la acea intoleranta institutionalizata care isi revendica unilateral si apriori dreptul de proprietate asupra Binelui, Dreptatii, Cunoasterii si Adevarului. Ma refer la toti acei dumnezei ale caror stapanire peste oameni este cladita pe groaza si frica, pe spaima si ura dibaci ascunse in spatele unor masti poleite cu Iubire Vesnica. Ca sa merg mai departe, ma refer aici la toti acei bezmetici fara capatai care dealungul timpurilor au cladit acest angrenaj miselesc numit Religie pe care l-au institutionalizat sub numele de Biserica si pe care ni l-au varat cu de-a sila in minte sub numele de Credinta, spre folosul lor.

Teroarea si terorismul incep cu intoleranta care se manifesta cu privire la orice este „diferit”, „altfel” sau „aparte”. Terorismul este infaptuit ori de cate ori niste „neica nimeni” iti  pretind o conformare, o alienare totala si subita la norme care nu au nici justificare, nici vreo alta noima, afara numai de subjugarea vointei si inabusirea spiritului creator. Teroarea se desavarseste cu gloatele nesfarsite de trepadusi nevolnici si zelosi care populeaza Planeta si Biserica, cu fiecare individ care isi aduce aportul sectar la conservarea „binelui, dreptatii, cunoasterii si adevarului suprem” pe care si le atribuie fara sa stea prea mult pe ganduri, excluzandu-i de la pocalul binecuvantarilor divine pe cei care nu le impartasesc apucaturile, ori tratandu-i cu un cocteil veninos de ura condescendenta asortata cu un ranjet protocolar pe cei care au indrazneala sa caute si...o a doua opinie. Mai lipseste un Kalashnikov...si combinatia e perfecta! Continuarea ...o stim cu totii!

---

[1] Deuteronom 2:25

[2] Deuteronom 11:25 

Trei Ani...

Acum trei ani pe vremea asta, dintr-un impuls teologic reflex, am publicat pentru prima data in acest spatiu virtual o serie de cugetari menite sa atraga atentia cititorului asupra problemelor de natura dogmatica, etica si morala pe care s-a cladit crestinismul, dar si asupra contradictiilor fundamentale in care se zbate teologia  crestina. Principalul scop al acestui modest demers era acela de a transmite cititorului provocarea de a utiliza mecanisme rationale, filtre logice si argumente de bun simt in abordarea spiritualitatii crestine fara ca aceasta sa insemne neaparat negarea convingerilor sale religioase ci doar o reasezare a acestora pe niste temelii  care sa nu il faca neaparat sa ii crape obrazul de rusine atunci cand vine vorba de a justifica fapte, atitudini si obiceiuri.

Dupa trei ani in care am fost citit, judecat, condamnat sau incurajat dupa caz, socotesc potrivit sa multumesc deopotriva tuturora, atat prietenilor cat si detractorilor mei, si sa le doresc deopotriva amanduora Sarbatori Fericite, Craciun Fericit si An Nou Fericit !!! Sanatatea sa va fie comoara de mare pret din care sa va infruptati cu bucurie si in Anul cel Nou, iar Fericirea, Intelepciunea si Fortuna sa va fie calauze dragi pe drumul Vietii, oriunde v-ati afla!  In ceea ce il priveste pe Dumnezeu, sa aveti indrazneala: vegheati sa fiti frumosi, curati, buni si generosi ca si cand ar fi Adevarat, dar si curajosi, liberi, curiosi si temerari ca si cand nu ar fi adevarat. Sa nu uitati ca Dumnezeu si Oamenii iubesc pe cei ce sunt si una si alta deopotriva, intru-cat nu e Onoare in Parte ci in TOT!!!