domingo, 18 de marzo de 2012

Păsărariul Moralist

Privighetoarea cea măiastră ori porumbiţa vestitoare de pace, rândunica cea iute ca fulgerul ori maiestuoasa acvilă regală, vrăbiuţa ignorantă ori şoimul cel mai iscusit, au toate d-impreună a se teme de un singur arhi-vrăjmaş: păsărariul cel nemilos şi laţu-i cel înşelător, vărsătoriu de sânge! D-impreună c-o mână de acoliţi, saltimbanci nevolnici ce-i cântă în strună, păsărariul îşi întinde cu mâna-i pocită cursa netrebnică: ascunde meşteşugit laţul ucigaş printre ramuri unduitoare, îşi pregăteşte iscusit capcana în tufişuri, lângă cuib. Apoi, cu cinism şi sânge rece, hăhăind creator a glumă proastă, aşteaptă nepăsătoriu, devorând cu nesaţ vreun leş proaspăt la proţap. Înfulecând mişeleşte din victima-i nevinovată, grăsimea îi curge hidos în colţul gurii, prelingîndu-i-se pe barba-i zburlită şi netunsă; sclipiri aprige de foc se oglindesc în ochii mari-întunecaţi, reflectîndu-i răutatea din măruntaie. Pentru o clipă -fatidică clipă- păsărariul este dumnezeu: un ţipăt şuierat, străbătut de groaza morţii, anunţă că laţul s-a strâns încă o dată. Victima nu are nici o şansă: sufocând-o încet-încet, fără grabă, aşa cum a plănuit păsărariul, laţul ucigaş smulge un ultim strigăt din pieptul flămând de aer curat al minunii cu aripi. În moartea ei nu se regăsesc nici solemnul, nici respectul, nici bravura predicată de buha cea înţeleapţă. E doar o moarte surdă, fără urmă de alegere ori demnitate. Nu-i nici măcar o luptă dreaptă! Este doar o condamnare totală, o exterminare definitivă şi inutilă a frumosului, o anihilare fiinţială, fără noimă, a zborului, o jertfire fără rost a cântecului, o suferinţă fără sens a zbaterii de viaţă! Întunericul deplin smulge luminii o ultimă sclipire. Zborul se supune deşertăciunii supreme, iar visul apune într-un somn adânc, fără sfârşit... doar barba vâlvoi şi unsuroasă a păsărariului d-impreună cu hăhăitul gloatei de acoliţi dau rost deşertăciunii supreme şi duhorii morţii...
Drept, bun şi de oameni iubitor, Dumnezeul Suprem, Tată şi Dumnezeu al Noului Testament prin Isus Hristos, Fiul Său, YHWH cel din vechime este Păsărariul prin excelenţă: lipsit de orice urmă de morală ori etică, "cel care nu poate să sufere nelegiuirea" stă la sfat în Templul Său cu duhurile mincinoase cuibărite pe lângă El pentru a se sfătui în trebile regatului Său Universal. Ca de obicei, YHWH are o problemă cu niscaiva suflete de pe Planeta Albastră. Aspiraţiunile spre zbor ale unora au devenit incomode, nu pentru vreun motiv anume, ci doar pentru că aşa a hotărât "cel ce hotărăşte totul" după bunul plac. Flămând de răzbunare, YHWH nu mai ţine cont nici de pocăinţa victimei, nici de iertarea pe care tot El a proclamat-o mărinimos, la derută. Cere de îndată ajutorul duhurilor şi îngerilor imaculţi pentru a rezolva chestiunea de onoare a capriciului divin. Reflectînd întocmai Legea şi Caracterul pur al lui YHWH, duhurile de la curte se pun la treabă, iar îngerii se ostenesc să scornească un plan care să mulţumească Păsărariul Suprem. Cunoscându-I cinismul fără măsură, slăbiciunea pentru sânge şi gustul pentru înşelăciune, un duh de minciună -bun prieten cu Păsărariului ce şade pe Tron- face un pas în faţă zicând: "Eu îl voi amăgi." YHWH i-a zis: "-Cum?" "Voi ieşi", a răspuns el, "şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor." YHWH a zis: "Îl vei amăgi, şi-ţi vei ajunge ţinta; ieşi, şi fă aşa!" În hăhăitul aprobator al mulţimei de duhuri pure şi imaculate, unealtă netrebnică a Păsărariului ce şade pe Tron dă slavă ironic Legii Morale şi pleacă la treabă: întinde cu grijă mrejele capcanei şi laţul din a cărui îmbrăţişare nu mai este nici o scăpare. Apoi se întoarce în cloaca divină, petrecând d-impreună, îngeri nevolnici şi draci mincinoşi, colcăind unturos în ritmul hăhăitului divin-creator. Un ţipăt şuierat, străbătut de groaza morţii, anunţă că laţul s-a strâns încă o dată. ... doar barba vâlvoi şi unsuroasă a Păsărariului Moralist, d-impreună cu hăhăitul gloatei de draci şi îngeri, dau rost deşertăciunii supreme şi duhorii morţii...
Dizertaţie izvorâtă din lectura atentă a 1 Împăraţi 21:28-29 şi cap 22:20-38

8 comentarios:

  1. Nu stiu daca ai fost atent la versetul 38: "Cand au spalat carul in iazul Samariei, cainii au lins sangele lui Ahab, si curvele s-au scaldat in el, dupa cuvantul pe care-l spusese Domnul”. Pe de o parte, eu nu am pomenit sa faca cineva baie in sange, nici macar in povesti (sa ne aducem aminte de fata mosului, care a facut baie in lapte), mi se pare un lucru extrem de scarbos, pe de alta parte, acest lucru s-a intamplat ca o implinire a profetiei din partea Domnului. Scarboasa profetie…

    ResponderEliminar
  2. Totul este pe dos: mai intai se spune ca Ahab s-a căit nevoie mare şi că Dumnezeu s-a jurat sa nu aduca nenorocirea în timpul vieţii lui. Mai târziu acelaşi Dumnezeu stă la sfat cu duhurile mincinoase de la El din bătătură, pentru ca mai apoi să se pună de acord cum să-i întindă capcana perfecta şi să-l nimicească. Mu în ultimul rând Dumnezeu se spală pe mâini de sângele lui Ahab punînd un duh de drac mincinos să mintă pentru El, rezultatul fiind nu doar moartea acestuia, ci şi a multor mii de oameni nevinovaţi. Ştim că nevinovaţii nu au avut niciodată norocul de a fi în graţiile divine, aşa că toţi s-au prăpădit în orgia divină scăldată în sânge... tipic pentru YHWH şi acoliţii Lui!

    ResponderEliminar
  3. ginditorul de la hamangia19 de marzo de 2012, 16:56

    Cineva zicea ,sa uitam trecutul care e gresit si sa indreptam prezentul pe care il parcurgem ca mersul nostru sa fie pe cit posibil fara gresala,dar la fel ca predecesori nostrii cadem si noi in aceleas abateri.La fel ca acel imparat si noi sintem plini de egoism si vrem totul pentru noi,chiar de ar fiisa trecem peste altii ca sa obtinem ce ne dorim.Uitam ca mai este cinva care face dreptate,neavind importanta cum il numim,sau cum se intimpla,ci ca isi ia rasplata bine si cu virf si indesat.Dupa fapta si rasplata,parca zice proverbul.

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Bun venit ganditorule,
      Eu nu caut perfectiunea! Ceea ce vreau cu tot dinadinsul sa spun este ca ea nu exista! Si cu atat mai putin in cazul lui YHWH! Cat despre proverb... el este 100% adevarat! Sa indreptam dară ceea ce ştim că este greşit şi să nu ne mai lăsăm duşi de orice adiere de duh care ni se pare nouă că vine de la YHWH: s-ar putea să fie tot o capcană ordinară, croită de vreun duh mincinos, de cele mai multe ori cat se poate de omenesc. Nu vă înşelaţi: dumnezeu nu se schimbă! El este acelaşi Păsărar crud, cinic şi nemilos ca întotdeauna!

      Eliminar
    2. E pe cat se poate de normal ca pasararul asta YHWH sa fie doar un crud, cinic si nemilos, deoarece acest pasarar e doar imaginea mintii bolnave al OMULUI(apropo,in care ai tu asa mare incredere)

      Eliminar
    3. Inventia este a Viermelui Religios Imoral, Inutil si Puturos: NU al omului in general! Am facut corectia aceasta la toate mesajele tale. Daca adopti acest concept in sistemul tau de referinta sau in filosofia ta de viata ai vedea ca multe lucruri capata valente noi... nebanuite! Bafta si... respect!

      Eliminar
  4. Este comentario ha sido eliminado por el autor.

    ResponderEliminar
  5. http://www.youtube.com/watch?v=Y-1sEcEz0sg&feature=related

    ResponderEliminar

De oriunde ai fi, comentariul tau ma onoreaza: