Fiul... Moralist

De când căscat-am ochii şi-am ciulit urechile întru ascultare pe Planetă, nişte tunici negre, însoţite aproape invariabil de nişte bărbi despuiete, mi-au susurat la auz o frază care, prin repetare nesfârşită, a devenit celebră:„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”[1] Continuarea poveştii o ştiţi şi voi, la fel de bine ca şi mine: aţi pus cuvântul la inima, aţi renunţat la voi şi la „multe”, aţi suferit şi v-aţi bucurat deopotrivă, împlinind frumoasa şi nobila poruncă! Ceea ce puţini cunosc este faptul că această zicere nu este deloc originală, şi nicidecum nu aparţine lui Isus: El doar reiterează o zicere care reflecta principala normă duhovnicească de vieţuire din sînul sectei Fariseilor, respectiv principiul iubirii și îngăduinței frățești.[2]

Fariseu practicant, născut din părinți farisei, Fiul Moralist al lui Dumnezeu, Isus Hristos, postulează pentru era pe care a ianugurat-o cu nașterea Sa un nou precept (i)moral: Faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte![3] Acesta, se pare, chiar este original. Așa se face că în noua dispensațiune, vajnicii urmași ai lui Isus s-au înfruptat din plin din această ideologie, urmărind insistent împlinirea parazitară a multelor și presantelor nevoi care le zdrumicau necontenit stomacele, buzunarele ori eros-ul.

Dacă e trădare...trădare să fie! Numai s-oştim şi noi !!!

---

[1] Marcu 12:31

[2] Flavius Josephus: The Wars of The Jews, II, Cap. 8, 16. http://www.ccel.org/j/josephus/works/JOSEPHUS.HTM

[3] Luca 16:9