Esența fundamentală și definitorie a libertății este expresia neîngrădită a
voinței și manifestarea acestei voințe ca act voluntar-personal, necondiționat și nerestricționat, manifestat în plinătatea alegerii de bună voie, ca opțiune
personală și ireductibilă a ființialului existențial: abia apoi putem vorbi de responsabilitate și de asumarea consecințelor. În contextul ființialului
inteligent –cu conștiință de sine și respect față de mediu și semeni– libertatea
capătă noi valori autocenzurându-se: acolo unde libertatea unuia afectează ori
restrânge libertatea semenului și/sau a mediului, libertatea personală este
reorientată către noi orizonturi de împlinire, de data aceasta mai elaborate și
mai înălțătoare, prin armonizarea elegantă a actului de voință individual cu actul
de voință al celorlalți : etica și morala intervin ca elemente de
rafinament și sensibilitate specifice conștiițelor evoluate. Așa văd eu
LIBERTATEA!
Religia, însă, nu
o vede astfel, ci tocmai pe dos. Creștinismul paulinian – atât de
glorificat astăzi de tot soiul de tele-evangheliști de duzină – afirmă
sus și tare că: ”firea a fost supusă deşertăciunii –nu de voie, ci din pricina celui
ce a supus–o...”[1] . Expresia ”avlla. dia. to.n u`pota,xanta” este incorect redată în limba română, sensul textului fiind ”prin
subjugare” în sensul de impunere a ascultării, de supunere prin impunere. Astfel, forma curată a
expresiei originale este: ”creația a fost supusă deșertăciunii –nu de bună voie, ci prin subjugare”. Astfel, aflăm cu toții stupefiați că ”deșertăciunea” NU a fost opțiunea
liberă a voinței ”părinților noștri”, ci a Celui care are putere să-și impună
voința, să-și supună creația și să o oblige la ascultare.
Eu unul nu cunosc alt personaj care să se bucure de o
astfel de capacitate decât faimosul YHWH
vechi-testamentar, Tatăl bun al lui Isus Hristos și actualul Dumnezeu creștin. Ironia
face să ne trezim cu toții dojeniți de același
personaj că am ales liber ”deșertăciunea”, ajungând astfel din
niște oameni liberi... niște bieți robi ai morții: după ce ne înghesuie cu de-a
sila în camera de gazare – odată cu cristalele de ”zyklon b”, ne strecoară prin tavanul ce servește de ”cer” și reproșul
suprem: ”ai ales moartea... liber!” Așa se face că drama omenirii se consumă rușinos între ”violul” divin și ... vina de a nu mai fi ”fată mare” !!!
Asta –daaaa! – LIBERTATE izvorâtă din ADEVĂR-ul biblic[2]!!!
No hay comentarios:
Publicar un comentario
De oriunde ai fi, comentariul tau ma onoreaza: