Raportul care definește cel mai bine relația dintre Om și Dumnezeu nu este actul de credință, ci actul de creație: Omul este... creator de Dumnezeu, iar asta ne dă tuturor un aer de intelectuali. În plan pur personal, dumnezeul meu e diferit de al tău, iar al tău este diferit de al tuturor celorlalți. La nivel de gintă, trib sau nație, conștiința colectivă eliberează conceptul de atributele sale personalizante, forjându-l într-o formulă sincretică, unificatoare. La nivel de regiuni geografice, conceptul în sine este pulverizat într-o supă confuză care mai păstrează doar ideea superstițioasă de supranatural. Dincolo de albastrul cerului planetei noastre, dumnezeu este irelevant și inutil: acolo nu există Om, deci, nici superstiție!
Aici pe Planetă însă, robia oarbă a religiei și a închinării la dumnezei este, fără îndoială, actul rațional cel mai irațional imaginabil: din teama de moarte, din frica profundă de necunoscut, din spaima de întuneric, din neștiință, din nepricepere și din superstiție bolnavă, îl plăsmuim pe Dumnezeu; El este spațiul și persoana în sânul căreia se scurtcircuitează logica, rațiunea și evidentul, transformând copilărește fobia inacceptabilului în acceptabilul fobiei cu care să putem conviețui. El este ecoul temerilor primordiale, reflexia neputinței și inutilului biologic! Produs formidabil al sinelui-conștientizator, Dumnezeu devine factorul convergent al Speranței, care, prin mimetism dezumanizant, se transformă în Credință: iar aceasta înrobește definitiv raționalul conștient.
În locul robiei și a mimetismului compulsiv, vă propun o cale nespus mai bună: libertatea de a fi ceea ce suntem, nu din frică sau din superstiție, ci pentru că nu este acceptabil să fim altfel: înfruntați-vă temerile cu forța dragostei, nimiciți prin Cunoaștere demonii și spaimele din lăuntrul vostru, transformați credința în Speranță pură și lichidați prin Voință dumnezeii fobiilor voastre! Fiți Buni pentru că sunteți Omeni; fiți Morali pentru că sunteți Creatori de Dumenzeu, iar nu înspăimântați de vreunul! Respectați viața, iubiți-vă pe voi înșivă mai mult decât orice: abia atunci veți putea iubi aproapele și departele vostru! Purtați-vă demn propriile voastre poveri și ușurați-le pe-ale altora. Speranța voastră să fiți voi înșivă, de dragul Rațiunii și de frica Religiei! Privirea demnă să scruteze orizonturi nu să scurme anemică prin tărână, afumată de tămâie! Atât cât ni-i veacul, ieșiți din cimitirele pentru vii și nu vă înspăimântați de cele pentru morți, căci Omul cel Nou, născut din Speranța vie a Libertății, chiar mort fiind, rămâne pururi viu!
"ieșiți din cimitirele pentru vii și nu vă înspăimântați de cele pentru morți"
ResponderEliminarExcelenta vorba!
Ma simt onorat polihronule! Pe curand!
ResponderEliminarDizertatia se bazeaza pe principiul "materia nu dispare ci doar isi schimba forma de organizare"?
ResponderEliminarIn acest caz, am cucerit deja vesnicia mult promisa la biserica inainte de a ne naste pe planeta albastra. Fiti fericiti oameni buni! Suntem vesnici oricum, chiar si fara sa platim zecimea!:)
Principiul este corect in sine... dacă nu exista rea voința în exprimare. Inainte de a ne naște nu avem ce cuceri și cred că marea majoritate a oamenilor nu și-ar fi dorit vreodată să poarte vreo luptă pe Planeta Albastră. O dată născuți însă, suntem condamnați la luptă și aici se decantează eroii, trădătorii și carnea de tun; acestia nu se categorisesc astfel prin raportul lor cu Religia sau Biserica, ci în raport cu Rațiunea, singura care poate defini un OM. Biserica nu poate promite nimic, cu atât mai puțin veșnicia, întru-cât nu posedă nimic pentru a putea oferi. Biserica, oricare ar fi ea, doar înșeală, manipulează și minte. Cât despre fericire, depinzând de categoria în care s-au situat în lupta lor terenală, unii pot fi fericiți doar în libertatea rațiunii, alții în robia promisiunilor deșarte, iar alții... doar plătind zecime! Tuturor le doresc mult spor!
ResponderEliminarMateria universala functioneaza din vesnicii pana in vesnicii dupa -principiul entropiei-, acea tendinta permanenta de trecere de la o stare de energie mai complexa la una mai simpla. Fiinta umana, ca forma complexa de organizare a materiei, are impresia ca ratiunea este o caracteristica exclusiv umana. Ratiunea insa este doar o metoda constienta de explicare a relatiei permanente intre microuniversul individului si macrocosmosul ambiental in care isi desfasoara activitatea bioquimica.
ResponderEliminarRelationarea celor doua entitati se realizeaza la un nivel mult mai inconstient, nivel la care ratiunea umana nu are acces. Asa se explica faptul ca fiecare individ rationeaza intr-un mod diferit si unic.
O mica paradigma destul de bazica dar foloseste ptr a-mi justifica partial opinia ratiunii proprii actuale:)
- Ratinuea umana e un soi de software (fiecare cu versiunea lui de windows:)))) instalat pe un hardware in continua schimbare in directia starii de energie minima, total diferit de al "aproapelui si departelui". Uneori se viruseaza, si functia de baza a ratinunii se altereaza, alteori lucreaza in retea pe pozitie de "slave" (ca la biserica) situatie in care ratiunea ori e colectiva, ori nu e deloc (pozitia de stand-by).
Ca sa nu plicitsesc pe nimeni, concluzionez spunand ca ratiunea umana e o functie generatoare de opinii intr-o continua schimbare in functie de schimbarile masinariei biochimice care o genereaza.
Deci, in limbaj popular, fiecare cu mintea lui...
Important e ca materia va exista intotdeauna. Suntem vesnici ptr ca materia din care suntem formati e vesnica si in continua schimbare de stare energetica.
Salutare anonimule,
ResponderEliminarNu plictisești pe nimeni, prietene. Comentariile sunt esența intenționalității acestui blogg. Suprapune ideile tale pe filosofia sintetizată de mine în postarea DETERMINISM și vezi ce obții; sunt curios să ne-o împărtășești nouă tuturor în acest spațiu de expresie libera(vezi postarea AGORA). Pe curând prietene!
Calea propusa de tine e cat se poate de absurda si iluzorie. Caci OMUL nu detine nici morala, nici bunatate, nici dragoste, nici dreptate, nici respect si nici ratiune sanatoasa. Daca ar fi detinut vreodata asa ceva, nu s-ar mai fi ajuns la inventarea religiilor, al sistemului care ne inrobeste, la razboaie, intrigi, etc. Ne indemni la "libertatea de a fi ceea ce suntem"? Pai nu ne-am luat noi libertatea de a demonstra pana in clipa de fata ceea ce suntem? Mai e nevoie de ceva in plus?
ResponderEliminarIar fetele bisericesti nu stau prin biserici de frica unui Dumnezeu care i-ar casapi. Nicidecum. Ei practica doar cultul EULUI conexata la un "dumnezeu" al EULUI. Intre fetele bisericesti si atei nu exista nici o diferenta, decat de nuanta.
Eu cred in Om si capacitatea lui de adaptare pe masura ce emanciparea il doteaza cu elemente noi de cultura, morala sau etica. Libertatea insa este o chestiune care se obtine mult mai greu si este produsul curajului de a nu ne insela pe noi insine cu false sperante sau iluzii desarte. Omul Moral Liber este infinit superior oricarei tagme pe care o cunoastem. E o mare diferenta!
Eliminar