viernes, 27 de abril de 2012

Operaţiunea Yahvedelle


Operaţiunea Zitadelle, a fost cea mai mare confruntare belică din istoria omenirii: voinţa a 900.000 de soldaţi ai Axei şi a 1.900.000 de soldaţi ai fostei URSS s-au încleştat într-o luptă titanescă, aşa cum nu s-a mai văzut nicicând! Aproape 8.000 de tancuri, în jur de 5.000 de bombardiere şi peste 35.000 de piese de artilerie au dat conflictului o dimensiune mortiferă fără precedent. Hitler şi Stalin, secundaţi de geniul militar al celor mai străluciţi generali şi mareşali ai momentului, au hotărât definitiv, într-un singur conflict, viitorul întregii omeniri: lumea, aşa cum o cunoaştem noi astăzi, a fost forjată în focul armelor acestui carnagiu colosal, în care au pierit tragic... 250.000 de contrincanţi din ambele tabere!

Cu mai bine de 2.500 de ani în urmă, două triburi insignifiante de găligani rătăcitori ai istoriei -Iudeii şi Israeliţii- au pus-o de un „masacru” tipic yahvist, după binecunoscutul principiu „multă zarvă pentru nimic”: voinţa a 400.000 de Iudei -toţi înarmaţi până în dinţi cu prăştii şi scuturi de răchită- şi a 800.000 de Israeliţi -toţi vrednici de fugă şi iuţi de picior- s-au încleştat într-o hârjoană belicoasă pe viaţă şi pe moarte în colbul uscat al maidanului de la poalele muntelui Efraim. Dintre cei peste 1.200.000 de derbedei ai aceleiaşi naţii care s-au luat la trântă împărţindu-şi cu patimă pumni la ficaţi, picioare în fund, înjurături scârboase şi multe gesturi obscene, peste 500.000 dintre ei au murit subit, cel mai probabil... de oftică!

Dintre Hitler şi Stalin... doar YHWH(Yahve) este mai mortifer! 

P.S: Meditaţie izvorâtă din atenta lectura a Scripturii, cartea a 2ª a Cronicilor 13:1-22.

11 comentarios:

  1. Episodul pe care l-ai analizat din istoria sfanta a poporului ales, cel din 2 Cronici 13:1-22, reprezinta unul dintre cele mai "fascinante" momente din istoria de peste 4000 de ani a acestora. Din pacate, tu nu ai reusit sa extragi toate concluziile care se desprind din analiza acestuia... In urma cu cativa ani, am citit pe un site din strainatate, un comentariu absolut fabulos al acestui episod, scris de catre un ateu de origine ebraica din Odesa, pe nume David Najdis. Te rog sa recitesti cu atentie acest episod din istoria "deosebit de sfanta" a poporului ales, si sa incerci de data aceasta sa extragi toate concluziile care se impun. Mult succes!!!

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Salut anonimule. Fără îndoială nu am suficient IQ pentru a înțelege ”miorița” evreiască: până și ”miorița autohtonă” mă pune între ghilimele câte o dată. Mai bine zis hermeneutica mioritică este cea care mă lasă ”interzis”. Opera în sine nu este nici complicată nici codificată; este doar plină de încărcătura emoțională specifică profunzimilor spiritului românesc pe care parveniții și scolasticii nu fac decât să o întortocheze la nesfârșit! Așa se întâmplă și cu ”fascinantul episod al istoriei poporului ovreu”: tot soiul de docenți împăunați cu multe ”diplome despre nimic”, văd întotdeauna altceva decât ceea ce este scris. Ce vezi nu este real. Real este ce-ți spune el. Hermeneutica poate fi înșelătoare... lectura și exegeza pasajului nu! Antiteza și contrastul dintre cele două mici paragrafe nu au altă menire decât aceea de a îndemna la un exercițiu de practică logică a intelectului cu care pretindem –adesea pe nedrept- că am fost înzestrați. Convingerea mea, susținută de o serie de date irefutabile pe care le voi menționa la momentul oportun, este că toate aceste date sunt inventate de cărturari la comanda unor lideri politico-religioși care aveau nevoie de ”un trecut glorios” invocabil în timpuri de strâmtorare. Rata exagerării biblice am identificat-o relativ ușor: este multiplicatorie cu un factor de fabulație de 1:1000. Aplicând acest factor fabulatoriu obținem inevitabil grăuntele de adevăr care nu ne place și pe care nu vrem să-l acceptăm, întru-cât ne-ar lăsa cu ochii în soare cât ai zice... pește!

      Eliminar
  2. Am citit mai multe postari, deci o sa comentez referitor la mai multe idei. Nu neaparat la aceasta postare.

    Pentru mine Dumnezeu-Tatal sau Sfanta Treime sau YHWH sau cum mai vrem sa-l numim ESTE o inventie diabolica (folosind "diabolic" doar ca si cuvant, pentru a exprima ceva, nu admitand existenta diavolului) a unor minti amagite. Banuiesc ca credinta crestina a facut mai multe victime decat toate dezastrele naturale la un loc. Deci ideea de "Dumnezeu" e una nu doar aberanta, ci profund nefolositoare omenirii si aducatoare de multe pagube...

    Dar, lasandu-l la o parte pe "Dumnezeul" din capetele unora...mai ramane "Pasarariul Suprem". Ec, cand eram mica, prin scoala generala, urmaream la "Teleenciclopedia" documentarele despre animale, si atunci cand observam...leul care praduia gazela, imi intorceam ochii de la asta. Cam ce spuneai tu despre pastravi.

    Mai tarziu, deasemenea, am constatat in jurul meu ce se intampla... Am remarcat si eu inechitatile, injustetea, ipocrizia, miselia omeneasca, am auzit despre copii care mureau nevinovati, ba, mai mult, observam cum un copil apare in aceasta lume si e "pervertit", dezradacinat din fiinta lui. M-am intrebat multa vreme "De ce asa si nu altfel?". Unii si altii au incercat sa-mi spuna ca "Dumnezeul iubirii" infaptuia toate astea. Dumnezeul iubirii ne dadea moartea, bolile, spaimele, angoasele, facea ca unii copii sa piara de foame, de frig, sa ajunga criminali, sa fie violati etc. Undeva exista o ruptura de logica... Adica "iubirea" si toate astea sunt oarecum incompatibile. Niciodata n-am fost de acord ca "misterioase sunt caile lui" sau ca "suntem aici pentru a invata lectii" (asta era varianta soft) sau ca "pacatul biblic face ca toti urmasii celor doi sa aiba acum de suferit" sau tot felul de alte explicatii fanteziste si etern aiuritoare.

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Fără îndoială, problematica a frământat mințile multora care au încercat să găsească un sens și o explicațiune logică la existențialul ființial... și nu numai. Fără îndoială, mă identific și mă regăsesc în experiența ta. Categoric nu suntem făcuți pentru a ne identifica cu această ”lume”, ci pentru a o provoca la explicații și revelație. Aici suntem, tu și eu, și ca noi milioane de alți ”incomozi” care pun întrebări și caută răspunsuri: nu înceta nicicând sa-ți provoci ”lumea” la răspunsuri... nu înceta nicum să devii întrebare și răspuns totodată. Mă doare orice suflet sensibil care inevitabil va fi ”înghițit” de ”inexorabilul” acestei lumi... Mă doare pentru fiecare ”strigăt”, pentru fiecare emoție sau zbatere a unei inimi care în final își va găsi tăcerea! Ne doare pe noi toți; doar unii dau glas durerii... doar unii o înțeleg. Respect!

      Eliminar
    2. Multi traiesc in iluzia ca Dumnezeu este un fel de sclav al fiecarui om care vine si ii rezolva toate planurile de zi cu zi, iar omul nu mai trebuie sa isi foloseasca creierul si ramane intr-o stare de "credinta".
      Eu cred ca noi luam decizii in fiecare zi si mai devreme sau mai tarziu suferim consecintele: moarte, boala, saracie, singuratate samd. Daca exista necazuri, nu le avem pentru ca Dumnezeu le-a adus, sau le-a permis, ci pentru ca suntem niste indolenti. Nu ne folosim creierul asa cum trebuie si luam decizii gresite. Tot ce avem in jurul nostru este doar efectul devastator al unei lumi controlate de oameni.
      Nu cred ca Dumnezeu are vreo vina ca noi suntem dobitoci.
      Unii spun ca nu exista Dumnezeu. Chiar daca e asa, indiferent de situatie noi tot DOBITOCI ramanem.

      Eliminar
  3. Am citit mult, de cand ma stiu, si am incercat sa inteleg. "DE CE?" Am trecut prin multe curente religioase (ca si studiu), am fost adepta new-age ("Eu sunt Dumnezeu"), adepta hinduismului sau buddhismului ("Nu exista Dumnezeu"). Ba chiar am trecut si prin perioade de ardoare mistica si adoratie christica. Cu toata fervoarea mea, intotdeauna am pastrat o catime de rezerva fata de personajul iisusic. Adica ceva ma impiedica sa merg pana la capat, in acel "abandon" (despre care se vorbeste), "Faca-se voia ta". Am considerat mereu ca ideea de "sacrificiu" e una din cele mai perverse idei introduse vreodata in constientul uman.

    Acum... ma gandesc eu asa, cu mintea omului cea de pe urma...ca nu exista Dumnezeu (fie ca-i el "Tatal", fie ca-i el "Pasarariul"), ci doar niste forte inconstiente care ordoneaza acest Univers (forte carora n-o sa le spun nici macar "Inteligenta Universala") si la a caror dispozitie suntem.

    Am facut o analogie in mintea mea... cu un om care merge pe strada si calca accidental o furnica. Omul NICI MACAR NU STIE ca a omorat furnica respectiva, nici nu-i pasa, nici nu are habar, ci isi vede de drumul lui mai departe. Cam asta am fi noi fata de aceste forte.. Universul n-are nicio problema ca oamenii se nasc, mor, iubesc, sufera, simt durere, placere, ura etc... pentru ca e implacabil, imuabil si de nezdruncinat... Nu are sentimente (asta am atribuit noi Universului si l-am numit "Dumnezeu"), nu are.... iubire (mult clamata iubire), nu are nici ura fata de noi, nu are... nimic din ce e omeneste posibil. Nu are atribute omenesti. E ca si cum am spune ca ploii ii pasa de...niste teritorii pe care cade. Nici nu-i pasa, nici nu..nu-i pasa, ea cade, si atat. Ca provoaca inundatii...sau ca provoca seceta prin cantitatea mica... nu face ca ploaia sa fie "buna" sau "rea" sau "dumnezeiasca" sau "diavoleasca".

    Cred ca au existat/exista oameni care INTELEG aceste forte in mod corect, care au un cap mai limpede decat majoritatea. Nu stiu daca exista om care sa inteleaga TOT. Probabil ca nu.

    Scuze pentru postul lung, si numai bine :)

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Orice comentariu mă onorează... așa că de scuze nici vorbă! Ești binevenit/ă în acest spațiu de expresie ale rațiunii și emoției! Simte-te ca acasă! Meditația ta nu e departe de adevăr: cu toții suntem doar niște ”variabile” ale materiei care alternează între ”convenabilul” și ”posibilul” acelor legi la care faci tu referință. Ele nu au nici ”emoție” nici ”sentimente”: doar există! Nebunia religioasă este cea care pretinde că se poate ”juca” după bunul plac cu aceste legi făcînd apel la divinitatea care, zice-se, poate sau trebuie să le modifice. Important pentru noi ceilalți este să avem mintea limpede de toată această ”isterie” halucinantă, pentru a ”înțelege” mai mult... și a ne amăgi mai puțin! Respect pentru rațional... respect pentru raționali! Îndrăznesc să-ți recomand o lectură a unei postări anterioare intitulată DETERMINISM. Este teosofia mea ”despre tot”. Este universală, suficientă și, mai cu seamă, unificatorie: poate explica TOT! De înțeles... poate că e ceva mai greu, dar nu imposibil. Te salut și pe curând!

      Eliminar
  4. Pana la urma am citit toate postarile.

    La cateva am ras copios. In multe m-am regasit.

    E un blog frumos.

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Cred că ești tu prea generos. Mi-aș dori să fie așa... iar dacă e... nu pot decât să mă bucur! Îți mulțumesc pentru aprecieri, pentru mesaje, pentru lectură... pentru TOT! Plecăciune, cititorule! Și pe curând!

      Eliminar
  5. Uite ca am postat concomitent.

    Am si eu niste idei relativ la...creatie, om etc.

    Am avut un blog, l-am "hacuit" (eliminat) acum ceva timp, blog in care am exprimat toate aceste ganduri dar si intamplari personale. Aveam in jur de 800 postari si vreo 15 000 de comentarii. A fost loc de dezbateri mai ales pentru acest gen de idei.

    Acum nu mai scriu, doar caut. Caut in continuare. Ma formez permanent sub atentu-mi ochi (nu acela atotvazator) si al unor oameni care uneori imi stau alaturi pe calea asta.

    Mai departe....vom vedea... Numai bine pentru toti. Si eu ma consider un umanist si un iubitor de oameni.

    Toate comentariile sunt ale mele. Cum sunt mai multi "anonimi" aici o sa semnez cu "L".

    Toate cele bune.

    L

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Fii binevenit...L! Aici toți suntem deschiși și dispuși să ”creștem” împreună. Mă bucur de prezența ta pe blogg: simte-te ca acasă! Te salut cu respect.

      Eliminar

De oriunde ai fi, comentariul tau ma onoreaza: