martes, 29 de mayo de 2012

Datorie

De cum ne naştem, există două instituţii care ni se vâră pe gât ca un „dat” universal, obligatoriu şi imprescindibil: Dumnezeu şi Statul. Primul ne urează un călduros „bun venit” în lume, şuierîndu-ne iubitor printre dinţi că suntem vinovaţi de moarte, dar cum datoria a plătit-o El Lui Însuşi,[1] acum suntem datori vânduţi Lui![2] Cel de-al doilea e niţel mai practic; fără a se complica în fabulaţii inutile, sare peste partea cu „vinovăţia” şi trece direct la aspectul derivat al acesteia, respectiv la „datorie”: toţi suntem datori vânduţi Statului, dar nimeni nu ştie nici de ce, nici pentru ce, întocmai ca şi în cazul lui Dumnezeu!

Complicitatea osmotică a celor două instituţii explică natura lor nespus de „iubitoare”, întru-cât şi Unul şi Altul ne vor binele cu orice preţ! [3] Pe principiul comunist „vom economisi oricât de mult ne-ar costa” amândoi sunt gata să ne sufoce într-o moarte lentă, agonizantă, vândută pe bani grei drept viaţă pur şi simplu, sau Viaţă Veşnică, după caz!  Cert rămâne un singur lucru: şi Dumnezeu şi Statul ne iubesc, pe noi toţi, până la moarte! Partea neplăcută este că, şi Unul şi Celălalt, iau această declaraţie... literalmente!



[1] Sună a ... corupţie... şi poate fi încadrat la „foloase necuvenite”.
[2]   Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Deci, fie cã trãim, fie cã murim, noi sîntem ai Domnului. Romani 14:8
[3]  Statul... este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să -L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. Romans 13:4

4 comentarios:

  1. Statul ori cum ar fii de bun sau rau e opera lui dumnezeu el la adus la exiztenta ,iar poporul lui bincuvintat nu a reusit sa coabiteze cu romanii si nici cu nationalsocialismul german,iar pentru cei din zilele noastre,noisintem o oaie buna de tuns.

    ResponderEliminar
  2. In urma cu cateva minute am citit comentariul unui domn autointitulat Abi, un comentariu care m-a impresionat profund. M-am uitat mai tarziu si am constatat cu stupefactie ca respectivul comentariu a disparut... As dori sa iau legatura cu acest domn, din simplu motiv ca experienta lui este izbitor de asemanatoare cu experienta mea. Daca mai intra Abi pe acest blog si citeste aceste randuri, il rog frumos sa ma contacteze la adresa de mail: teo_teofil123@yahoo.com, pentru Teofil.
    Iti multumesc pentru intelegere!

    ResponderEliminar
  3. Salutare Teofil! Comentariul exista insa in postarea

    http://teologateu.blogspot.com.es/2012/05/minciuna-sfanta.html

    Sper sa va puneti in contact si sa va fie de ajutor si unuia si celuilalt. Ma bucur sa va pot sluji de mesager! Sa ne auzim cu bine!

    ResponderEliminar

De oriunde ai fi, comentariul tau ma onoreaza: