jueves, 31 de mayo de 2012

Frustrare divină


Suferiţi pedeapsa, zice apostolul Pavel,...: Dumnezeu Se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepseşte tatăl?[1] Răspuns: un tată nu pedepseşte pe cel inocent, pe cel fără apărare, pe cel neajutorat, pe cel nou născut, etc...etc...! Un tată nu îşi ucide pruncul, iar când îl pedepseşte o face cu măsură![2] YHWH însă, ne înghesiue pe toţi cu de-a sila, fără noimă, în malaxorul căpcăun al morţii hîde! Maniac violent din fire, YHWH şi-a înecat invariabil furia în sângele pretinşilor săi „copilaşi”. Se pare că „iubirea Lui cea mare” nu-şi găsea împlinirea decât în devorarea ritualică a sărmanelor creaturi, oricare ar fi fost ele. Fumul de carne la grătar[3] ori tigaie[4] a fost dintotdeauna o slăbiciune a nărilor sale divine, iar carnagiul o privelişte încântătoare pentru ochii Săi tăioşi şi setoşi de mult sânge[5]. Nu ştim dacă în „Ceriuri” s-o găsi „careva” dispus să-I trateze furia necontrolată, însă aici pe Pământ îl avem pe Freud.[6]

Fără nici un dubiu, Dumnezeu este un defazat! Depăşit cu viteza luminii de paşii de melc ai hominidului moralist, YHWH încă se mai crede părintele despot care îşi snopeşte în bătaie creaturile, argumentându-şi bestialitatea furiei disproporţionate prin dragostea nespusă cu care îşi iubeşte stirpea! Prizonier pierdut iremediabil în mentalităţi desuete, YHWH cel Omniscient şi Omnipotent se vede „pus la colţ” de puţinul bun simţ al celor 1400 cm3 de materie cenuşie bipedă;  pentru liniştea şi „odihna veşnică” a lui YHWH, sperăm să fie resorbit de aceeaşi placenta cenuşie din care s-a născut pe vremea când ... grota era prea umedă şi rece, iar fulgerul prea infiorător!!!


[1] Evrei 12:7
[2] Căci ei în adevăr ne pedepseau pentru puţine zile, cum credeau ei că e bine; dar Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru, ca să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui. Este adevărat că orice pedeapsă, deocamdată pare o pricină de întristare, şi nu de bucurie; Evrei 12:10-11  
[3] Să aduceţi ca ardere de tot, o jertfă mistuită de foc, de un miros plăcut Domnului: treisprezece viţei, doi berbeci, şi patrusprezece miei de un an fără cusur. Numeri 29:13 
[4] Să fie pregătită în tigaie cu untdelemn, şi s'o aduci prăjită; s'o aduci coaptă şi tăiată în bucăţi, ca un dar de mîncare de un miros plăcut Domnului. Levitic 6:21
[5] În noaptea aceea, a ieşit Îngerul Domnului, şi a ucis în tabăra Asirienilor o sută optzeci şi cinci de mii de oameni. şi cînd s'au sculat dimineaţa, iată că toţi erau nişte trupuri moarte. 2 Regi 19:35  

2 comentarios:

  1. "Fără nici un dubiu, Dumnezeu este un defazat!"
    Este o parere, insa din pacate, din cate obeserv cel putin eu, sunt multi care nu gandesc deloc asa, resorbtia de care vorbesti se pare ca nu se produce deloc. Ideile astea si-au format propriul sistem de a fenta evidentele, exact cum sunt unii paraziti care au gasit solutii extrem de ingenioase de a pacali sistemul imunitar al gazdei.
    Se pare ca evolutia lucreaza pentru toata lumea, iar ce sper eu este ca ratiunea sa conditioneze cat mai repede indivizii, sa devina un criteriu al selectiei naturale. Are multe sanse, doar ca dureaza cam mult, iar eu is cam impulsiv si nerabdator....

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Schimbarea nu se va petrece in timpul vietii noiastre! Ideea este ca, in loc de a se face peste 1000 de ani, cu ajutorul nostru -al celor putini- sa se faca peste 500 de ani! Ai dreptate in afirmatiile tale si , da!, din pacate totul este supus evolutiei, iar acesti paraziti nu fac nici o exceptie! Eu unul voi muri cu un zambet larg in coltul gurii stiind ca "si eu" am fost detonantul acestei mari Revolutii!!! Acelasi lucru va doresc si voua tuturor cititorilor.

      Eliminar

De oriunde ai fi, comentariul tau ma onoreaza: