miércoles, 14 de noviembre de 2012

Lăsaţi copilaşii să vină la mine...


... pe cînd (Elisei, Omul lui Dumnezeu, n.n.) mergea pe drum, nişte băieţaşi au ieşit din cetate, şi şi-au bătut joc de el. Ei îi ziceau: „Suie-te, pleşuvule! Suie-te, pleşuvule!” 24 El s'a întors să-i privească, şi i-a blestemat în Numele Domnului. Atunci au ieşit doi urşi din pădure, şi au sfîşiat patruzeci şi doi din aceşti copii.[1] Am ascultat această poveste d-impreună cu vreo 30-40 de copilaşi ai unei biserici fertile, la rubrica „poveste pentru cei mici”; morala vădită a acestei istorisiri, rostită cu patos de gura hâdă... străjuită de un neg păros a unei visătoare cu creştetul acoperit, era respectul faţă de Omul lui Dumnezeu şi dramaticul deznodământ în cazul în care un atare respect nu s-ar profesa cu pioşenie. Copilaşii au rămas, toţi, cu gurile căscate şi cu inimile-mpietrite de teroare; oripilanta imagine a măcelului sălbatic le-a luat orice suflare: măruntaiele spintecate de gheare şi colţi uriaşi, cadavrele răspândite dantesc pe iarba crudă, troznitul oaselor fragede de prunci sub ghilotina unor fălci flămânde şi urletele de groază deznădăjduită ce se ridicau până la cer le-a îngheţat sângele-n vene;  doar câţiva „năzdrăvanineatenţi au rămas impasibili la oribilul deznodământ al „poveştii”, întărind cu un „amin” hlizit morala ne-nţeleasă.  

Câteva corecţiuni sunt inevitabile: în primul rând, termenul „băieţaşi” este eronat, întru-cât originalul utilizează termenul „copilaşi” care include atât băieţei cât şi fetiţe; în al doilea rând, expresia „şi-au bătut joc de el” este o redare tendenţioasă a originalului „au râs de el”; în al treilea rând, expresia „suie-te, pleşuvule!” nu este nici batjocură, nici insultă... nici ceva jignitor: este doar naturalul spiritului jucăuş al unor copilandri lipsiţi de bucuria alternativă a unei escapade la Disneyland; cum joaca pruncilor din vechime se limita la acţiuni de genul „prinde-mă”, „găseşte-mă” sau „ascunde-te”, „suie-te” nu putea fi ceva batjocoritor în sine. Detonantul care a descătuşat blestemul şi ura în inima cea blândă a Omului lui Dumnezeu a fost pelativul „pleşuvule”; chel fiind şi necopulat de multă vreme, frustrat, complexat, „acrit” şi ofticat pe viaţă, Elisei şi-a vărsat în final furia asupra celor lipsiţi de orice apărare! Tipic YHWH-ist, aş spune... dar revoltător, fără pereche!

PS: Copulaţi sub straja atentă a negului păros... si problemele voastre se vor rezolva de la sine! Copulaţi măcar ocazional; atunci, nevinovatia unora n-ar mai fi umbrită de duhoarea puturoasă a răbufnirii mâniei voastre purulente!



[1] 2 Împăraţi 2:23-24  

25 comentarios:

  1. Atrocitatea descrisă nu are alt scop decât ceea ce ai şi observat la copiii ăia (care erau atenţi, ăialalţi mai au o şansă), anume să inducă autoritatea prin teroare. La cum judecă un copil care (încă) nu e îndoctrinat şi care ia în serios şi personaje ca Făt Frumos, Zâna Măseluţă, Moşii sezonului rece, Superman şi muulte alte personaje fanteziste, o asemenea experienţă îl va marca poate pentru totdeauna, îşi va interzice singur să ia în râs orice stupiditate scrisă de "domnul" atotputernic, blând şi mieros cu oile lui, răzbunător cu cei care greşesc şi de o atrocitate şi ferocitate inumană cu cei care nu-i suportă fiţele. E începutul sfârşitului gândirii raţionale pentru acel copil, începutu scufundării în întunericul "luminos" al îndoctrinării, al dominării psihice a minţii lui.

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Salut Luke,
      Fără îndoială religia este bazată unicamente şi exclusivamente pe FRICĂ şi TEROARE. Cine înţelege asta mai are o şansă să-şi redescopere propria identitate într-un context demn şi onorabil. Cine se lasă pradă "religiei iubirii" şi principiului "dragostei divine" se vor transforma după chipul şi asemănarea Monstrului la care se închină. Partea cea mai revoltătoare este că ei numesc asta "naştere din nou" şi "dragoste de aproape". Comentariul tău este îndreptăţit şi la obiect: religia "e începutul sfârşitului gândirii raţionale" pentru oricine!!!

      Eliminar
  2. Ştiu ca ai auzit de un ilustru teolog advent român, care se crede profetul Ieremia (adica consideră că lucrarea pe care o face în cadrul grupului de studiu Minneapolis este similară lucrării pe care a facut-o la vremea sa profetul Ieremia în timpul regelui Zedechia) şi care domiciliază în sudul extrem al ţării noastre mioritice, la Turnu Măgurele, pe numele său Gili Cârstea. Respectivul “fecior de popă”, în urma cu opt ani, a scris un articol întitulat “Elisei şi urşii”, (vezi http://www.gsm1888.ro/Articole/2004/2004-07-11.html)
    in care descoperă cititorilor săi adevărata semnificaţie a celor întâmplate în acest episod din istoria poporului ales. Permite-mi să citez din acest articol: “Elisei nu a înjurat în numele Domnului, dorindu-le moartea acelor copii. El a rostit în auzul lor decretul libertății enunțat de Moise. Două căi opuse, consecințe opuse. Ca și Ilie, care cerea poporului să aleagă cui vrea să slujească, lui Baal sau lui Dumnezeu.” As dori ca sa citeşti integral acest articol semnat de Gili Cârstea şi să-l comentezi din perspectiva ta actuală, amintindu-ţi în treacat şi (de ce nu?) de felul în care înţelegeai semnificaţia acestui caz în perioada în care te considerai “un mădular al trupului lui Hristos”, sau, ca să folosesc terminologia ta actuală, “un religios”.
    Multumesc pentru înţelegere.

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Studentule,
      Nu am auzit de un ilustru teolog advent român care se crede profetul Ieremia... Despre curentul în sine mi s-a comentat cate ceva, în treacăt, de unii sau alţii acum mult timp în urmă. Nu am cunoştinţă nici despre articol, nici despre oricare alt articol scris de acest domn. Că omul se crede profet... e doar treaba lui şi a celor care îl cred. Cu privire la postura pe care o apără în articolul cu pricina se pot spune o mulţime de lucruri...; eu, însă, mă voi limita la o ilustraţie care reprezintă pe deplin spiritul şi conţinutul acestui articol. Cu ceva vreme în urmă aveam un muncitor cu nume predestinat -Irinel; bun băiat, muncitor şi adventist, mă rog... toate calităţile. Într-un anumit context, pe care nu vreau să-l dezvolt, s-a pus deodată serios zicând: "pe mine dacă mă prinde nevastă-mea în pat cu alta, noaptea... sau ziua-n amiaza mare, eu nu recunosc nicicum! -Ce vezi nu-i adevărat!... Ieşi afară!"
      Nu ştiu dacă rădăcinile adventiste ale celor doi i-au condus la acelaşi tip de raţionament... însă demersul articolului cu pricina îşi trage seva din aceeaşi atitudine execrabilă: "ce vezi, ce citeşti, ce auzi, ce simţi tu... NU ESTE ADEVĂRAT!!! Tu eşti prost şi nu ştii nici ce vezi, nici ce simţi, nici ce auzi... Doar EU pot să-ţi spun care este Calea, Adevărul şi Viaţa! Şi dacă nu mă crezi... IEŞI AFARĂ!
      Nu-mi cere să analizez spusele unuia care se crede anchetator profund ale misterelor ceriului pentru că ar fi doar inutil: omul se crede îndreptăţit în tot ceea ce spune... iar ceilalţi îi dau dreptate! Ce vrei mai mult??? Pacea domnului lor să fie cu ei cu toţi, până la sfârşitul veacurilor, amin!
      Cât despre mine... niciodată nu am avut o altă postură decât cea de acum: poate mai puţin incisivă, dar la fel de incomodă dintotdeauna!
      Ave & pe curând

      Eliminar
    2. JUSTIFICARE IMBECILA, STUDENTULE....

      Eliminar
    3. Ideea era ca explicatia pe care o ofera Gili Carstea cazului cu Elisei si ursii reprezinta o justificare imbecila a CRIMEI care se prezinta de catre autorul "inspirat" drept un "aviz amatorilor" - "fiti atenti, daca veti rade vreodata, sau veti critica un slujitor al Domnului YHWH, o s-o patit la fel cum au patit-o acesti copii".

      Eliminar
  3. Mi-a placut indeosebi aceste cuvinte din raspunsul tau, teologule: “…demersul articolului cu pricina îşi trage seva din aceeaşi atitudine execrabilă: "ce vezi, ce citeşti, ce auzi, ce simţi tu... NU ESTE ADEVĂRAT!!! Tu eşti prost şi nu ştii nici ce vezi, nici ce simţi, nici ce auzi...” Cam asta e teologia: Biblia ofera un mesaj TOTAL DIFERIT invataturilor pe care teologii le extrag cu ajutorul… imaginatiei lor extrem de bogate, si care nu corespunde nicidecum continutului textelor citite! Te-am invitat sa citesti acel articol, ca sa vezi la ce concluzii fanteziste poate sa ajunga un individ care are convingerea ca este calauzit de “Duhul Domnului”. Mai multe cunostinte de-ale mele au citit articolul cu pricina, si cu totii au ramas profund impresionati de fantezia debordanta a autorului…
    Sa stii ca dupa intelegerea pe care o am, originea raului pe aceasta planeta rezida in JUSTIFICAREA NELEGIUIRII de catre cei care se considera “luminati”. Pasajul oferit spre meditatie in acest articol este doar un exemplu din multitudinea de alte exemple pe care le ofera Biblia, si care reprezinta manifestarile unei puteri malefice, intruparea urii desavarsite la adresa neamului omenesc, cunoscuta sub denumirea de “Dumnezeul lui Israel”. Insa aceasta justificare merge mai departe: teologii crestini justifica nu doar crimele abominabile mentionate in Biblie, ci si crimele savarsite de catre diverse personaje dubioase din istorie. Astfel, imparatul Constantin a fost cel mai criminal dintre cei mai criminali imparati pe care i-a avut vreodata Imperiul Roman, cel care si-a ucis cu sange rece socrul, cumnatul, sotia si fiul, insa in viziunea teologilor din vremea sa si a celor care au urmat, el este… un sfant! Si aceasta pentru simplul fapt ca a acordat favoruri nemaiauzite pana atunci bisericii crestine! Un alt individ hidos, Chiril al Alexandriei, cel care a aţâţat mulţimile analfabete de crestini alexandrini sa distruga din temelii vestita biblioteca din Alexandria, a caror maini sunt patate de sangele Ipatiei, femeia mathematician, este si el la randul sau… un sfant! Si astfel de exemple sunt de ordinal sutelor!
    Eu cred ca a sosit timpul ca impreuna sa incepem sa secam acest izvor al justificarii nelegiuirii, spunand lucrurilor pe nume, la modul cel mai direct, demascand caracterul “evlavios” al personajelor Bibliei gen Elisei, Ilie, Samson, Iefta, Moise, Iosua, Avraam, David, Solomon, etc., si deasemenea, a indivizilor a caror maini sunt patate de sange gen Constantin Cel Mare, Ambrozie, Atanasie, Augustin, Ieronim, etc.

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Studentule,
      Originea raului pe pamantul nostru nu este justificarea nelegiuirii de catre cei autoproclamati ca fiind iluminati, ci doar perfida "cireasa de pe tort" a acesteia, rafinamentul -nu lipsit de sarcasm- al existentialului la care suntem condamnati fara voie, nici accept. Raul tot, daca ar fi sa il cuprind in doua vorbe, se rezuma in fapt la una singura: VIATA -inteligenta sau non-inteligenta- dimpreuna cu Cine sau Ce o fi adus-o la existenta!

      Ma explic.

      Cand intr-un mediu cu resurse limitate ( o eprubeta, sau... lumea noastra) introduci o forma de viata biologica ale carei instructiuni genetice ii ordona (nu ii recomanda) sa se hraneasca cu orice pret, si in acelasi timp sa se reproduca printr-o multiplicare exponential-logaritmica, rezultatul final este simplu de intuit: goana dupa resurse, lupta fraticida pentru accesul la acestea. Este acelasi lucru cu a arunca o bucata de carne unei haite intregi de fiare infometate care se inmultesc neincetat. Automat apar ca rezultate SUFERINTA, MOARTEA SI RAUL TOT! Daca ar fi sa tii cont ca in eprubeta cu pricina s-au aruncat (iresponsabil) milioane si milioane de specii care au la baza aceleasi unice si ireductibile conditionari genetice de a se hrani si inmulti cu orice pret, atunci obtii scenariul perfect pentru a ne lumina cu privire la ORIGINEA RAULUI. VIATA INSASI ESTE RAUL ABSOLUT. Materia nu intelege de moral sau de etic: ea doar exista! Materia nu se reproduce ci doar se transforma... fara suferinta ci doar prin transfer de energie, care nici ea nu pricepe de BUNA sau RAU, sau MORAL.

      http://teologateu.blogspot.com.es/2012/01/determinism.html

      Exemplele pe care le mentionezi in comentariul tau sunt corecte, insa nu reprezinta decat numai un aspect al problematicii raului. Recomand cu tarie sa urmariti un film -sper eu- relevant pentru aceasta chestiune: THE EXPERIMENT, sau EXPERIMENTUL. Este foarte important in dizertatiunile pe care le propunem celorlalti sa avem in vedere TOATE ELEMENTELE INTREGII PROBLEMATICI, iar nu o particica a acesteia, intru-cat nu am rezolva nicicum chestiunea RAULUI, a SUFERINTEI, nici a MORTII.

      Ave

      Eliminar
  4. Nu cred ca putem sa spunem ceva anume care sa deschida ochii credinciosilor din biserici. Mai devreme sau mai tarziu, sau niciodata, ei vor decide ce vor sa creada.
    Noi am hotarat sa cercetam si sa vedem anumite lucruri. Asta nu inseamna ca toti trebuie sa faca asta. E posibil ca noi din dorinta de a le deschide lor ochii sa ajungem sa fim la fel ca ei. Eu cred ca trebuie sa ignor si in caz ca cineva imi cere parerea, sa fiu destul de documentat incat sa vorbesc cu stiinta si nu cu "eu cred". Din fericire dovezi sunt.
    Am incercat sa prezint la prieteni si familie anumite informatii pe care leam gasit, si deja incepusera sa se roage pentru mine. Cand au vazut ca raman insensibil la rugaciunile lor au inceput sa imi prezinte posibilele nenorociri ce se vor abate in viata mea daca nu ma intorc pe drumul cel bun.
    Din asta am invatat sa imi vad de treaba mea si sa discut aceste teme doar cu cei care stiu ca sunt deschisi la minte.

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Draga Cezar, nu pot decat sa subscriu la spusele si trairile tale. Ai ocazia sa simti pe propria piele dragostea frateasca a celor de aproape si departe. Din asta am invatat si eu "sa imi vad de treaba mea si sa discut aceste teme doar cu cei care stiu ca sunt deschisi la minte". Nu de alta ... dar e mai sanatos!!!

      Eliminar
  5. in seara asta mam uitat la un seminar foarte interesant tinut de Sorin Petrof la Viena. Dosarele Vechiuliu Testament http://dosarele.crestin.org . e interesant si cred ca e facut dupa cum a stiut el mai bine.
    ce am vazut atunci la acest seminar in prima seara a fost asemanator cu ce a prezentat un profesor universitar de Noul Testament la Universitatea Stanford din SUA intrun seminar despre Noul Testament.
    Diferenta este ca Sorin nu a spus informatia integrala pe care a spuso acest profesor din SUA si a si incercat sa o explice ca sa pice bine teologic (nu il acuz ca a facuto intentionat ci cred ca asa a vazut el situatia).
    din tot acest seminar a lui Sorin, nu miau ramas in cap informatiile acestea.
    acum, dupa mai multi ani am vazut seminarul de noul testament din SUA si am ramas surprins de informatiile spuse.
    in mesajul de mai sus spuneam ca unii nu ne inteleg cand le spunem ideile noastre si ne vad niste razvratiti.
    cred ca la un om nu e de ajuns sa primeasca niste informatii, ci trebuie sa fie si in starea psihica propice. a primii niste informatii care contrazic credinta ta de o viata intreaga nu poti sa o faci la un pahar de suc. trebuie sa te deschizi si sa dai la o parte toata educatia pe care ai primito pana la momentul respectiv. sau sa experimentezi ceva care sa te faca sa cauti niste raspunsuri.

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Cezar,

      Religiosii, fie ei teologi profunzi sau niste mistici superstitiosi de duzina, isi trag toti "seva" de viata -unii cat se poate de literal- din bolboroseala de cuvinte pe care o "scuipa" indiscriminat in lume sub numele de "predicare" sau "lucrare". Altora le este suficienta o "doza" intravenoasa de credinta pentru a-si putea perpetua inca o zi existenta lor jalnica, frustranta, fara noima, pe sub Soarele prea arzator al cotidianului neiertator.

      Si unii si altii sunt la fel de hidosi in esenta... pe cat de piosi ori sinceri pretind ca sunt in aparenta: nu este nevoie decat o "fereastra" favorabila lor... si toata spoiala de "bunatate" sub care isi ascund pornirile cele mai "nefiresti" dispare intr-o clipa! Corb la corb nu-i scoate ochii, si intotdeauna Hotul striga hotii!!

      Ave,

      Eliminar
  6. Draga Cezar,
    Iti multumesc pentru linkul oferit cu prezentarile lui Sorin Petrof intitulate “Dosarele Vechiului Testament”. Deoarece l-am cunoscut personal pe Sorin in urma cu mai multi ani, am fost foarte interesat de interpretarile pe care le ofera pasajelor “dificil de inteles” ale Vechiului Testament. Recunosc ca am fost profund dezamagit de cele auzite, din pacate. Masacrelor populatiei civile din Canaan descrise in cartea lui Iosua, Sorin le ofera o explicatie de genul: in acea epoca, exista o practica generalizata in Orientul Mijlociu de a extermina intreaga populatie a unei cetati cucerite, inclusiv a copiilor, astfel ca acestea, ajungand la varsta adulta, sa nu se razbune pe cuceritori. Evident, aceste lucruri erau practicate de catre popoarele idolatre, care se inchinau la Baal, Chemos, Astartea, etc. Deoarece evreii ca si popor si-au format mentalitatea in mijlocul acestor popoare, Dumnezeu a considerat sa le vorbeasca PE LIMBA LOR, dandu-le instructiuni de genul “sa nimicesti cu desavarsire tot ce are viata”. Daca le-ar fi vorbit altfel, afirma in continuare Sorin, ei nu ar fi inteles nicidecum. Dar Sorin uita ca in sec. XIX-XX, misionari crestini au patruns in unele zone ale globului in care canibalismul era o practica curenta, la fel de normala si de fireasca ca si consumul carnii de pasare la noi. Spunandu-le din capul locului acestor “mancatori de carne de om” ca ceea ce fac ei nu este un lucru bun si corect, acestea, INTR-O SINGURA GENERATIE “s-au pocait in sac si cenusa” de pacatul lor astfel incat in acele locuri nu mai exista in prezent nici un canibal. Intr-o maniera asemanatoare misionarilor crestini, Dumnezeul lui Israel ar fi putut proceda si cu poporul Sau IN TOATE TIMPURILE. Cunosti cu siguranta acest verset: “Si Iisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: Stiti ca cei ce se socotesc carmuitori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mai mari ai lor le stapanesc. Dar INTRE VOI SA NU FIE ASA, ci care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vostru.” (Marcu 10:42-43). La fel ar fi putut spune si iudeilor din generatia lui Moise si Iosua: “La popoarele idolatre care nu Ma cunosc pe Mine, exista obiceiul de a nimici cu desavarsire populatia unei cetati cucerite. Deoarece sunteti copiii Celui Care este Dragostea Infinita, VOI SA NU FACETI ASA”.
    Si inca un exemplu. In Imperiul Roman, din cate stiu eu, exista toleranta religioasa. Astfel, inchinatorii la Zeus nu persecutau in nici un chip pe inchinatorii la zeul Marte sau la zeul Mercur, etc. Si atunci de unde au invatat crestinii din sec. IV, care s-au format in acea cultura, sa darame temple, sa distruga statui ale zeilor? Oare nu din “scrierile inspirate” ale Vechiului Testament?
    Mi-ar place sa-i scriu despre toate acestea lui Sorin, insa nu am nici o adresa de mail de-a lui. Daca te afli in posesia unei adrese de mail, ai putea sa mi-o comunici?

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Sunt de acord cu tine. aceasi parere o am si eu. cred ca e o diferenta cand cineva intentionat spune anumite lucruri si e altceva cand cineva spune ceva din convingere. eu nu judec pe nimeni si nu caut sa vad din ce motive a spus anumite lucruri. ca si in orice tribunal trebuie sa acordam prezumtia de nevinovatie.
      pe Sorin il gasesti pe facebook. eu acolo vb cu el.

      Eliminar
    2. Dragilor,

      Suntem toti de acord... pentru ca e o chestiune de BUN SIMT. Numai ca lui YHWH si "zelotilor" sai bunul simt le este strain, si sunt gata, si Unul si altul, sa va convinga de contrariu. Daca inca nu au incercat... puneti o intrebare -oricare- si asteptati un pic: va vor umple rapid frigiderul!

      Ave

      Eliminar
  7. Nici macar pentru o clipa nu am pus sub semnul intrebarii sinceritatea afirmatiilor facute de Sorin. Este evident ca ceea ce afirma, o afirma din convingere. Si sunt sigur ca daca ar avea altfel de convingeri decat cele pe care le are in prezent, Sorin ar avea taria de caracter sa-si dea demisia atat din functia de pastor, cat si cea de membru AZS. Adevarul este ca raman putin uimit de faptul ca un om cu un nivel intelectual atat de ridicat si cu o cultura atat de bogata, nu doar teologica, nu sesizeaza caracterul deficitar al afirmatiilor lansate. In fine, asa am fost si noi in urma cu ceva timp, AVOCATI AI NELEGIUIRII, si ce bine ca ne-a venit mintea la cap in cele din urma. Evident ca rolul unor asemenea bloguri nu este de a convinge persoanele religioase de erorile in care se afla, ci doar acela de a exprima un punct de vedere neortodox, care ni se pare noua ca ar reprezenta adevarul. Tristul adevar…

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Convingerea mea ferma este ca nu exista om religios sincer. Fiecare Om Religios are pretul lui si se vinde pe mai multe sau mai putine farfurii de linte. Fiecare cu slabiciunile sale...

      Noi aici -este adevarat- nu incercam sa convingem pe nimeni de nimic: doar dam glas "gandirii negraite" a celor care nu se conformeaza cu "zoaia" sfanta aruncata academic de pe la amvoanele lumii. Asta nu e neaparat trist: este doar o chestiune de... CURAJ si DEMNITATE!

      Eliminar
    2. Cum adica nu exista om religios sincer? Oare tu cand ai fost religios, nu ai fost sincer?!

      Eliminar
    3. Draga studentule,

      Naivitatea nu trebuie confundata cu sinceritatea. Sinceritatea a fost cea care intotdeauna mi-a indreptat atentia catre butonul rosu de ALARMA. Eram insa tanar si naiv, iar asta are a face cu lipsa de experienta si "prostia" specifica acelor timpuri.

      Un religios NU poate fi sincer si sa continuie sa fie "religios" in sensul de a profesa o religie, oricare ar fi ea, intru-cat ar trebui sa-si asume "mostenirea monstruoasa" a tezaurului pe care il predica; insa, orice asumare sincera, orice recunoastere a erorilor,a slabiciunilor, ori a crimelor plamadite de zelul religios te exclud automat din sistem, partasia cu o asemenea istorie de crima, tradare si hipocrizie nefiind posibila tocmai din cauza sinceritatii.

      Sinceritatea are a face cu nobletea de a asuma si corecta aceste erori. Daca nu o facem... este doar o chestiune de lasitate. Cei care nu protestam nici condamnam aceste nelegiuiri suntem la fel de criminali ca si inaintasii nostri: avem nevoie doar de timp si conjunctura pentru a da pe fata acelasi caracter criminal, intolerant; doar profunda identificare cu acele acte ne pot mentine pe o postura de "adepti" ai acestui cancer numit RELIGIE, dar asta e alta mancare de peste, si nu o pot explica in trei cuvinte.

      AVE,



      Eliminar
  8. Draga Cezar, deoarece te afli intr-o tara de limba germana, iti recomand calduros sa cauti si sa citesti cartea lui Carl Heintz Deschner intitulata “Istoria criminala a crestinismului” - http://de.wikipedia.org/wiki/Kriminalgeschichte_des_Christentums
    Eu am citit primul volum si am ramas MUT DE UIMIRE la aflarea unor fapte “cuvioase” savarsite de catre parintii bisericii. Sunt lucruri pe care nu le vei gasi scrise in nici un manual de Istorie a Bisericii Crestine. Sa stii ca nu va fi nicidecum o pierdere de timp!!! Iti doresc lectura placuta!

    ResponderEliminar
  9. Este comentario ha sido eliminado por el autor.

    ResponderEliminar
  10. Comentarii Biblice

    La Betel. Elisei se întorcea pe acelaşi drum pe care numai cu puţin timp în urmă, îl parcursese împreună cu Ilie. Acum, bătrânul profet era plecat, dar lucrarea pe care el o începuse în chip atât de minunat era dusă mai departe. Şcolile profeţilor, întemeiate de Samuel şi reînfiinţate de Ilie, după ce căzuse într-o stare de prăbuşire, au continuat să funcţioneze, instruind pe tineri pentru lucrarea Domnului. Atât Ilie, cât şi Elisei, au văzut importanţa acestor şcoli ca o puternică mişcare înainte a lucrării lui Dumnezeu. Fără bărbaţi care să fie bine pregătiţi pentru lucrarea de reformă, aceasta avea să fie mereu handicapată şi se putea aştepta de la ea doar puţine progrese. Astfel că Elisei a făcut prima lui lucrare spre a întări şi încuraja aceste şcoli, pentru ca ele să poată avea un rol efectiv în marea lucrare de întemeiere a dreptei împărăţii a lui Dumnezeu în inima fiilor oamenilor de pe pământ.

    Şi-au bătut joc de el. Elisei era un profet al păcii, cu o solie de pace. Lucrarea lui era una de a aduce viaţă şi bucurie poporului Israel. Când el a început această importantă misiune a sa, un număr de tineri au ieşit din cetatea Betel să-şi bată joc de el şi să ia în râs lucrarea lui de trimis al lui Dumnezeu.

    „Suie-te, pleşuvule.” Înălţarea lui Ilie fusese unul dintre cele mai solemne evenimente. Dumnezeu a luat pe servul Său credincios la Sine, fără să-l lase să guste moartea. Tinerii din Betel auziseră de transferarea lui Ilie şi ei au făcut din această ocazie, subiect de zeflemea şi batjocură. Ilie era plecat şi acum, ei s-au legat de Elisei, cerându-i în mod batjocoritor să se înalţe şi el şi să plece din mijlocul lor. Tinerii erau inspiraţi de Satana, care căuta să facă tot ce se poate pentru a contracara solemnul eveniment care avusese loc şi care nu putea decât să lase o adâncă impresie asupra poporului ţării. Când Elisei şi-a început lucrarea, Satana a căutat să zădărnicească planurile şi scopurile lui Dumnezeu. Dacă bătaia de joc a acestor tineri ar fi fost lăsată să treacă neobservată, lucrarea pe care Dumnezeu avea de gând s-o facă prin Elisei avea să fie mult întârziată, iar victoria ar fi fost câştigată pentru cauza celui rău. Ocazia cerea o acţiune grabnică şi hotărâtoare.

    I-a blestemat. De la natură, Elisei era un bărbat al amabilităţii. Dar în lucrarea lui Dumnezeu există limite chiar şi în ce priveşte amabilitatea. Onoarea Numelui lui Dumnezeu trebuie păstrată şi faptele Sale solemne nu trebuie făcute subiect de glumă şi bătaie de joc de către mulţimea lipsită de evlavie. Un profet al lui Dumnezeu trebuie respectat şi autoritatea lui trebuie menţinută. Fermitatea, hotărârea şi acţiunea decisivă sunt semne de conducere la acei pe care Dumnezeu îi cheamă să poarte răspunderi pentru El. Acesta nu era un timp pentru slăbiciune şi nehotărâre. Întorcându-se spre mulţimea necioplită şi nelegiuită de tineri, Elisei, sub inspiraţia Cerului, a pronunţat asupra lor blestemul lui Dumnezeu.

    Patruzeci şi doi. Judecata care a urmat venea de la Dumnezeu. Severitatea pedepsei era după măsura seriozităţii chestiunii în cauză. Era mare nevoie de un exemplu elocvent, spre a împiedica creşterea lipsei de credinţă şi spre a arăta poporului ce lucru teribil este ca cineva să-şi bată joc de lucrarea lui Dumnezeu sau să dispreţuiască pe servii aleşi de Cer. Bărbaţii sfinţi ai lui Dumnezeu trebuie trataţi cu respect şi reverenţă, pentru că ei sunt chemaţi să lucreze şi să vorbească în numele Domnului. Ei sunt aici ca reprezentanţi ai lui Dumnezeu şi prin dispreţuirea lor, oamenii Îl dispreţuiesc pe Dumnezeu. Dumnezeu ţine socoteală de tratamentul pe care ei îl acordă slujitorilor Săi aleşi. Teribila judecată care s-a abătut asupra tinerilor batjocoritori de la Betel dovedeşte cât de înspăimântător este să-ţi baţi joc de sfinţenie sau să arăţi lipsă de respect faţă de solii lui Dumnezeu.

    Tare, nu? Brrrrr.....

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Draga Aureleian,

      Doar si numai pentru aceste declaratii -de a caror iresponsabilitate nu mai este necesar sa vorbim, ar trebui adunat tot AZS-ul si judecat pentru instigare si incurajare la acte criminale,dar si glorificarea si justificarea criminalilor ce le-au faptuit. Aici in Spania exista o lege antiterorista care ar trebui aplicata Bisericii: este interzis, sub pedeapsa de ani grei de puscarie, sa se glorifice ori justifice in nici un fel si sub nici o forma actele criminale ale ETA. Din cate stiu eu, aceeasi politica se aplica si fata de Hitler si Nazisti in Germania. Acolo pana si numele de Hitler este interzis ca si nume de botez! Societatea moderna... sau cea viitoare ar trebui sa procedeze exactamente la fel!

      Oricum, ma bucur tare mult ca samanta raspandita nu cade doar in urechi surde! Succes in cautarile tale... si BUCURA-TE DE VIATA PRIETENE! Pana nu se hotaraste -undeva, pe la nush-ce Conferinta Generala, ca e liber iar la ucis in Numele Sfant al Domnului YHWH!

      Ave & Amin

      Eliminar

De oriunde ai fi, comentariul tau ma onoreaza: