viernes, 18 de enero de 2013

Cu doi de "i"


Romanii stiu precis si in detaliu vietile si pataniile unor personaje nastrusnice de prin Orient: Avram, Iacov ori Isaac, sunt doar cateva exemple in acest sens; pe aripi usoare de Sirroco, povestile lor s-au raspandit ca focul intr-o padure de uscaturi hiperboreene. Tamar, Agar, Onan,  ori Anania, sunt toti subiecte de apriga scrutare, intr-o lume prea lesne considerata a fi civilizata; intr-o opintire universala, hoarde nesfarsite de “intelectuali” si “teologi” ne dezlega pururea dilema cea veche de la facerea lumii: a fi sau a nu fi … religios! Asa se face ca lumea crestina de astazi se da de ceasul mortii sa-si explice misteriile profund transcedentale ascunse in trambita vreunui inger fara treaba, in discursul vreunei magarite turbate, ori in mersul pe jos prin Sinai; nici templul ovreu nu este trecut cu vederea, nici Shekinah, nici ciucurii vestmintelor unor neghiobi, iar disputa suprema pare sa fie una cu adevarat cruciala: Isus se scrie cu doi de”i”, sau doar cu unul singur?  

Intre timp se nasc, se chinuiesc si mor pe la noi pe la Planeta gramezi intregi de Prometei incapatanati sa daruiasca Omenirii “focul”, “roata” si “apa calda”.  Ei sunt fauritorii de “morala”, de “etici” ori “stiinti”; sunt creatorii de “frumos”, de “bun” si de “placut”. Minuni de munca si monumente de intelepciune, acesti corifei, vechi si moderni, au daruit Lumii TOT si nu i-au cerut NIMIC in schimb, fix ceea ce au si primit! Majoritatea au trait in nevoi viata toata, iar cei mai multi au sfarsit la balamuc otraviti cu mercur, ori la groapa comuna, sub o vadra de var si o stanca pe piept. Datorita lor mai suntem astazi Oameni, ei… carora noi "nu suntem vrednici sa le atingem incaltamintea", ei au fost singurii care s-au supus chemarii de a ne apara de Dumenzei! Lor le-a fost mai usor sa arda pe rug decat sa lucreze la “descreierarea” semenilor. Ei au ales mai degraba “stalpul” infamiei decat pactul iubirii cu dracul randuit dumnezeu! Lor nu le cunoaste nimeni, nici numele, nici vietuirea, nici creatia, nici mostenirea! Rusine noua, CINSTE LOR! VESNICA CINSTIRE!!! Afara-i Intuneric! Nu-i nimeni sa aprinda Lumina?

Omagiu inchinat dumnezeului versului romanesc: EMINESCU! Se scrie cu un singur "i".

9 comentarios:

  1. Scrierea cu doi de “i” a numelui “Isus” a aparut tarziu, dupa 1200-1300, si aceasta deoarece la greci (spre deosebire de toate celelalte popoare europene) exista obiceiul de a da acest nume “divin” pruncilor de parte barbateasca. Chiar si astazi gasim destui greci pe care sa-i cheme “Isus”. De aceea, s-au gandit teologii greci sa introduca aceasta subtila modificare in textile sfinte, pentru a fixa o deosebire vag perceptibila intre numele pe care-l poarte o sumedenie de cetateni de etnie greaca si cel care a fost UNICUL in istorie. Tot in acea perioada, s-a introdus semnul crucii care trebuie sa se faca cu trei degete (pana atunci se facea cu doua degete, exact cum fac in prezent lipovenii din Dobrogea). Chiar nu ai stiut aceste lucruri?

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Draga anonimule, intentionalitatea mea era sa ne indreptam atentia asupra acelor care ne-au daruit totul, nu tot asupra celui care ne-a luat totul! Postul era un memento pentru ... Eminescu, insa multumim pentru detaliile aportate. Ave!

      Eliminar
  2. Ieri am intrat pe site-ul oxigen2, si am citit o serie de articole semnate de catre eddyconst. Recunosc ca am ramas profund surprins de continutul antiteologic al acestor articole. Deoarece il cunosti personal pe acest domn, te rog frumos sa-mi satisfaci si mie o nestavilita curiozitate: a devenit sau nu ateu eddyconst? Iti multumesc anticipat pentru amabilitatea de care vei da dovada oferindu-mi un raspuns lipsit de echivoc la aceasta intrebare delicata!

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Eddyconst nu este ateu. Insa acest lucru nu are vreo relevanta teologica decat numai pentru cei care vor neaparat s-o vada, iar asta nu mai este responsabilitatea lui Edi.

      Eliminar
  3. Marele nostru poet Mihai Eminescu a fost o persoana extrem de controversata. Tu probabil ca te referi la acele versuri din poemul “Imparat si Proletar” in care se creeaza impresia ca Eminescu adopta o pozitie anticlericala (ca sa nu spun atee), totusi, acest lucru nu-l impiedica pe un grup de crestini ortodocsi sa afirme sus si tare ca Eminescu a fost… UN MARE CRESTIN, adresandu-se Sf. Sinod al BOR cu propunerea de sanctificare a acestuia. Sa stii ca nu exista nici o publicatie in care M.E. sa-si declare intr-un mod lipsit de orice dubiu pozitia sa anticlericala sau atee. Si cine stie, poate intr-o anumita perioada a vietii sale era ateu, iar in alta credincios, apoi din nou ateu, si inca o data credincios. Personal cunosc o persoana, absolventa a unei facultati de teologie pastorala, care de trei ori s-a declarat ateu, si de fiecare data “s-a pocait in sac si cenusa” redevenind credincios crestin. Poate ca si Eminescu era o astfel de persoana…

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Biserica a cautat intotdeauna sa-si insuseasca postmortem orice valoare pe care au condamnat-o in timpul vietii. Ce spune Biserica este neinteresant.

      Eliminar
  4. "Ce spune Biserica este neinteresant." - he he he he he. super tare ai spuso. daca as fi biserica ma-r deranja. bravo.

    la Viena e zapada si frig. la voi ? o sa venim pe la voi in februarie. asa ca sa va faceti timp pentru o paranghelie. :o)

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Acum sunt in România. Cel puțin săptămâna aceasta sunt ocupat cu ceva probleme pe care trebuie neaparat sa le gasesc soluție. Ne vedem curând. Va imbratisez...

      Eliminar
  5. Absolut frumos! Mi-am permis să fac o trimitere spre acest articol, într-un comentariu despre cum ştiinţa pe lângă faptul că presupune eforturi intelectuale imense, se vede treaba că îşi cere şi un tribut, pe care "acesti corifei, vechi si moderni" îl dau cu vârf şi indesat, preferând "“stalpul” infamiei decat pactul iubirii cu dracul randuit dumnezeu!".

    ResponderEliminar

De oriunde ai fi, comentariul tau ma onoreaza: