domingo, 26 de febrero de 2012

Înșir-te mărgărite...

Pe când nu eram decât un prunc, fascinația pentru basme și povești era neostoită; nopțile lungi și geroase de iarnă deveneau părtașe la zămislirea celei mai intime "beții" pe care am cunoscut-o vreodată: cuvintele magice spuse cu tâlc se'mpleteau misterios cu tinerețea-fără-de-bătrânețe și viața-fără-de-moarte; comori fabuloase păzite de zmeii zurbagii erau furate de feți-frumoși viteji călare pe cai înaripați; zâne răpitor de frumoase și delicate înrobeau inimile muritorilor de rând, iar turbinca lui Ivan înghițea drăcimea toată, Tartarul și chiar pe Scaraoțchi însuși. Farmecul acelor nopți magice de iarnă îl mai adulmec și-acum...

Între timp am crescut. Eu, și încă puțini alții. Pentru cei mai mulți însă, drogul basmului citit în exces a fost prea puternic și s-a transformat în religie; n-au mai apucat să se trezească din "mahmureala copilăriei", iar beția intimă a imaginației curate s-a transformat rapid în dependență de orgie vinovată de sânge: bolboroseala bahică academic tâlcuită au numit-o liturghie, castelul Zmeului Zurbagiu l-au transformat în Biserică, iar Zurbagiul Însuși s-a preschimbat în Dumnezeu, dându-se grațios peste cap, de trei ori. În efortul colosal de a dobândi viața făr'de moarte, au schimbat zâna-ntr-o Gheonoaie epileptică, feții-frumoși în monștri asasini  cumpărați pe o simbrie rușinoasă, caii înaripați în măgari vorbitori, iar turbinca într-un sac de dormit pentru poporul  somnambul; în noaptea rațiunii întunecate, credulii sunt biciuiți cu înc-o măsură de basm plămădit cu drojdia credinței: povestea a devenit un coșmar... iar unora le este cu neputință a se mai trezi...

11 comentarios:

  1. Lut insufletit de raza vecinicei dumnezeiri,
    Aluat in care cerul cu pamantu-i plamadit,
    Tainica veriga care leaga cele doua firi:
    Vecinicia de-o clipire, infinitul de finit.
    Vierme tavalit in tina, care musti din cer cu dintii,
    Uries semet, pe care o suflare te doboara,
    Tu, a carui mana scurma maruntaiele stiintii
    Si a carui cugetare ia nimicul drept comoara,
    In zadar te-ncerci a rupe panza care te desparte
    De enigma nepatrunsa: Ce a fost? si ce va fi?
    Cartea facerii e noapte, iara cealalta carte
    Nu e scrisa, sau de-i scrisa, nu ti-e dat a o citi.
    Ai in fata si la spate doua semne de-ntrebare,
    Tu-ti trudesti, sarmane, mintea ca sa afli vrun raspuns;
    Ratacind ca un nemernic pe a vremurilor mare,
    Cerci zadarnica cercare in noianul nepatruns.
    Si cand mintea ta zdrobita de nebuna-i alergare
    Abia poate sa mai iasa din a vremii adancime,
    Si cand vezi ca ziditorul n-a lasat un drum pe care
    Sa se urce orbul vierme pan la sfanta-i inaltime,
    Tu turbezi, nesocotite, si in oarba ta manie
    Strigi: O, nu! dumnezeirea nu e decat o parere,
    O naluca nascocita de-a norodului prostie!...
    Creatorul e natura... Ea e singura putere!
    Vreme, haos, ceruri, radeti! Microscopica furnica,
    Spanzurata de-o luneta, va patrunde, va striveste!
    Ea masoara infinitul, intunericul despica...
    Inaintea Creaturii, Creator, te umileste!...

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Salut manifestarea pe blogg a sensibilității poetice. Echilibrul rațiunii manifestate în versuri este, fără îndoială, un lucru rar și de dorit. Demersul literar însă, nu poate fi întotdeauna justificat de vreo trăire partidică, ori convingere sectară: se pretinde o măsură suficientă de onorabil și universal pentru a fi acceptabil și recunoscut ca atare. Știu sigur că resurse sunt... rămâne să fie doar puse în valoare. Felicitări, și pe curând!

      Eliminar
  2. ginditoru de la hamangia27 de febrero de 2012, 19:03

    la toti ne plac povestile si basmele,cind le auzim ca hipnotizati asteptind deznodamintu.ne place "experientele "din viata altora si le luam ca pe niste basme sau povesti frumos alcatuite si ne ducem in fiecare sfirsit de saptamina sa ne spuna cineva povestea de la ora 11

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Alegerea este în întregime personală; la fel și responsabilitatea. Eu însă te-aș provoca la meditație: nu de alta, dar meditația este specifică gânditorului prin excelență... iar tu vrei să fii unul! Lasă basmele pentru copii...Să ne auzim cu bine!

      Eliminar
  3. "iar unora le este cu neputință a se mai trezi"
    Toti ar avea posibilitatea de a se trezi. Insa, se trezesc doar cei care vor. Ceilalti aleg somnul.

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Totalmente de acord cu tine. Sunt insa multi cei care cauta "trezirea". Tu esti unul dintre ei; indraznesc sa ma gandesc la faptul ca si eu as putea nazui la statutul de emancipat. E intr-adevar o chestiune de alegere!

      Eliminar
  4. prietene nu stiu daca ai fost teolog sau ai ramas in abstract din cauza povestilor. Dumnezeu e realitate, e iubire. Pune-ti problema apei sfintite de ce nu se strica ca cealalta, cum de se intoarce Iordanul in aceeasi zi in fiecare an...astept sa mai discutam. Pacat de teologia pe care ai facuto, nu ai mancat destul lapte ca sa te hranesti cu mancare grea (carne). Mediteaza si nu indemna la meditatie, vezi barna din ochiul tau si nu paiul din ochiul altuia. Mult succes la studiu si pune pe langa el iubire si credinta pentru ca altfel nu intelegi nimic.

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Am cautat iubirea... dar m-a mai ramas: au mancat-o cei care se hranesc cu carne! Pe curand...

      Eliminar
  5. uitativa si aici
    https://www.youtube.com/channel/UCwYzBOLEOqSyZcHKpQ2t41A

    ResponderEliminar

De oriunde ai fi, comentariul tau ma onoreaza: