miércoles, 8 de febrero de 2012

Răbdare?

Am auzit cu toții despre "îndelunga răbdare a lui dumnezeu"; mereu se găsește câte cineva care e specialist în "îndelungă răbdare" și care se simte obligat să-ți vorbească despre ea, la vreme și mai ales ne-la-vreme. Argumente nu prea sunt; se presupune că dacă e insistent amintită și des repetată, problematica argumentului devine o chestiune secundară și neinteresantă. Sinonimă cu mântuirea însăși, îndelunga răbdare a lui dumnezeu pare să fie sfântul graal al multora... dar nu al tuturor. Deși este prezentată ca fiind o caracteristică a-tot-cuprinzătoare și indiscriminatorie a divinității, Scriptura nu prea lasă să se întrevadă o asemenea posibilitate. 

Dimpotrivră! Pentru niște foarte mulți anonimi nefericiți ai sorții vinovați de viețuire frauduloasă pe Planetă, brusc, numita "îndelungă răbdare" devine scurtă sau inexistentă: populații întregi, de obicei lipsite de apărare, sunt condamnate din senin la anihilare; copii, femei, bătrâni sau prunci aflați încă în pântecele maternal sunt spintecați fără milă, invocându-se paharul plin al mâniei drepte a lui dumnezeu. Pe de altă parte, criminalii zeloși ai lui YHWH, derbedeii religioși cuprinși de demonul puterii și avariției, curvarii notorii și înșelătorii de tot soiul, păziți de sabie și scut, par a se afla invariabil sub zodia răbdării divine care se face lungă-lungă, suficient de îndelungă cât să le acopere toată nerușinarea ordinară cu promisiunea că, în final, vor popula Cerul întreg  și Pământul cel Nou.

Și astăzi, întocmai ca în vechime, niște foarte mulți anonimi nefericiți ai sorții, vinovați de viețuire frauduloasă pe Planetă, plătesc tributul crud al  anihilării și al morții nedrepte, doar pentru faptul că sunt la fel de lipsiți de apărare: milioane pier în războaie, milioane pătimesc durerea cumplită a bolii hidoase, milioane se sting de foame, milioane de sete, milioane sub povara sărăciei lucie, toate generate și întreținute de hoiturile grase și pline de sâlnicie ale unora care pretind că vor popula Cerul întreg  și Pământul cel Nou. Până când vom înghiți gogoașa?  

5 comentarios:

  1. Prea simplist explicat. Raul existen in lume, da,insa nedreptatea e multicausala si nu "toate generate si intretinute de hoiturile grase..." Ca au existat si inca exista astfel de "hoituri grase" e clar, insa nu poti sa-i faci responsabili de tot raul din lume, decat daca ai ceva personal de clarificat cu ei(si asta e impreisa mea).
    Pe de alta parte sarmanii nevinovati, care dupa descrierea ta sunt victimele neprihanite si fara nici o vina, apar altfel la o privire mai atenta.
    Mie personal imi place cartea lui Iona unde Dumnezeu il forteaza pe un taliban credincios sa salveze un popor necredincios, impotriva vointei lui. Dumnezeu joaca pe teroristul cu Jona, il ia chiar ostatic, pana tipu indeplineste misiunea de a-i salva pe cei pe care mai degraba s-ar bucura sa-i vada morti. Aici Dumnezeu are multa rabdare cu cei pierduti intr-adevar si f. putina cu unul pe care tu probabil il vezi in categoria "hoituri grase".

    Mircea

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Forta si rabdarea sunt lucruri contrarii. Daca le atribui aceluiasi Dumnezeu, e ca si cand ai afirma ca e alb si negru in acelasi timp.:))

      Eliminar
  2. Multumesc pentru aprecieri: intotdeauna ai fost sincer si direct. Acum cateva clarificari despre postare: sunt doar doua paragrafe, iar intentia mea nu este sa teologhisesc filozofic ci sa provoc spiritul la exercitiul ratiunii, simplu dar nu simplist.

    YHWH este doar un pretext: el este simbolul oricarei religii, adevaratul inamic al spiritului, si reflexie a "stapanirilor" pamantesti, izvor de robie si silnicie. Una implica pe cealalta, si amandoua se impletesc armonios, fiind doar mijloace de control si dominare ierarhica. Spiritul liber nu poate, nici trebuie supus acestora. Alternativa anarhica este exclusa, intru-cat valorile recunoscute ca atare raman neatinse, ca morala, etica sau lege, iar acestea nu vin din religie ci din spiritul liber si relatia lui cu convenabilul acceptabil. De clarificat raman multitudine de chestiuni care mai de care mai importante, iar aceasta se poate face, din fericire, doar personal, de la mine pana la tine si invers, pana la capatul lumii.

    Nu sunt de acord cu principiul usuratec "mortul e de vina"; ca atare trebuie sa existe o alta explicatie. Cat despre Iona si povestea sa permite-mi sa am un punct de vedere diferit. Basmele sunt acceptabile in copilarie si doar atunci. Sa cautam tara lui Verde Imparat nu cred ca ar duce la vreo descoperire interesanta.

    "Hoiturile grase" sunt definite principalmente prin expresia "pline de salnicie"; orice e plin de silnicie este vinovat si nu are scuze. Cat despre mine vreau doar sa fiu consecvent cu mine insumi si cinstit cu ceilalti: sper ca asta sa nu fie condamnabil! Viziunea mea "despre tot" este expusa in postarea DETERMINISM. Poate ca si DOCENTA inDOCENTULUI si AGORA: DESPRE ALB SI NEGRU m-ar putea face mai explicit cititorilor mei.

    VA IMBRATISEZ PE TOTI! PE CURAND!

    ResponderEliminar
  3. Ok. Ca sa nu mai inghitim gogoasa, ce facem? Il excludem pe Dumnezeu? Iar cand zic Dumnezeu nu ma refer la cel al Bibliei si religiilor existente. Bun, hai totusi s-o facem. Ce ne ramane? Omul. Si tu chiar crezi ca daca s-a r exclude toate ineptiile astea a existentei acelui YHWY, Allah sau cum s-or mai numi toate divinitatile alea iluzorii, s-ar schimba ceva pe planeta asta? Chiar crezi ca din acel moment ai avea parte doar de liniste, pace, dragoste si intelegere? Daca nu, atunci unde-i problema? Nu in dreptul persoanei OMULUI?

    ResponderEliminar
  4. Draga anonimule, bine ai venit pe blogg! OMUL este nadejdea mea, dar nu omul povara, omul inert, omul mort, omul putred de neputinta ignorantei, omul strivit sub povara superstitiei! Omul Creator, Omul Etic si Moral in esenta lui, prin cunoastere si cultura sanatoasa. Eu prefer sa-mi pun nadejdea in Concretul sanatos decat in Iluzia nebuneasca a fricii de moarte. Alegerea mea nu este perfecta, dar are darul de a dignifica singura fiinta care poate contempla Universul si medita la propriul sau destin. Cred ca unii oameni au aratat dumezeiescul posibil pentru noi toti, ramane doar sa alegem o cale sau alta. Te respect, si sper sa gasesti un ajutor si o mangaiere in substanta vazuta sau ascunsa a postarilor mele. Te asigur ca in spatele acestora sta o alternativa pe care ma pregatesc sa v-o impartasesc! Pe curand! Respect!

    ResponderEliminar

De oriunde ai fi, comentariul tau ma onoreaza: