Determinism

Există oare, în lanțul nesfârșit al Cauzalității Determinant-Imutabile, un loc și pentru responsabilitatea unui Liber Arbitru personal? Cu alte cuvinte, ceea ce fac și sunt eu ca "persoană ființială" (nu abstractă), este determinat de cauze și factori externi... sau de libera mea alegere? La nivel de materie, determinismul este de netăgăduit: nu există decât libertatea de a alege aleatoriu între un "infinit" de "variabile predefinite"  ascunse adanc in codul Determinismului Inerent al Materiei care ni se prezinta ca un Sistem Inchis guvernat de Entropie; aceasta nu este libertate ci sunt doar status-uri convenabile și posibile ale materiei. Orice cauză are un efect și orice efect are o cauză. Omul, ca ființă materială, nu face nici o excepție: nici una măcar! El și acțiunile lui sunt produsul unor cauze externe si/sau interne cuantificabile, perfect localizate în macro-ecuații care îi vor determina inexorabil ființialul în contextul determinismului inerent al materiei. Astfel, experiența "materiei ființiale" (individul), poate îmbrăca orice formă descrisă de variabilele "infinite" ale ecuației determinismului materiei, care -toate si fără excepție- sunt acceptabile si posibile, inclusiv Transformarea Entropica pe care noi o numim generic Moarte. Excepțiunea Primordială (ființialul fără cauză), departe de a indica o anomalie în sistem, arată în fapt limita comprehensiunii umane și nimic mai mult: nu putem emite postulate asupra ceea ce nu înțelegem.


Omul însă nu este doar materie: el este Viu! Viața însăși este una dintre variabilele "infinite" -posibile si acceptabile- in cadrul ecuației determinismului materiei. "Eu-l ființial", intim racordat la materia fără de care nu poate exista, dezvoltă o dimensiune imaterială a Sinelui -pe care o numește Conștiință, și o percepție asupra materiei -pe care o numește Realitate, fiind inteleasa ca Univers. În acest "spațiu abstract", ireal, generat doar de un complex de variabile "infinite" ale determinismului inerent materiei (a se citi câteva reactii chimice și fenomene electrice), sinele imaterial al eu-lui viu, se descătușează de "variabilele-invariabile" ale acestui determinism, generând noi realități, toate acceptabile ca variabile, pentru că nu contravin nici nu desființează determinismul inerent al materiei, ce devine astfel numitorul comun celor două "realități". Făță de această nouă "realitate", sinele se raportează după variabila Convenabilului pe care o numește Plăcere. Morala ia naștere în Conștiința proaspăt făurită ca Acceptabil al Plăcerii, iar Etica definește relația acestui Acceptabil în raport cu "determinismul inerent al materiei". Vehiculul care asigură navigarea între aceste variabile acceptabile este numit Liber Arbitru, iar Excepția Primordiala este numită Dumnezeu.  Aceasta "iluzie" este lumea "concretului" nostru: un  spațiu  al supozițiilor, al speculațiilor și al tot-posibilului aleatoriu; când enuntul speculațiilor noastre se suprapune perfect peste anumite variabile ale materiei se cheamă că este Știință, iar când acestea le contrazic se cheamă că este Religie... sau Supranatural. Astfel, religia nu este nimic altceva decât o contradicție negațională în... iluzoriu!

Toate acestea sunt posibile într-o realitate abstractă generata de Sinele Creator Imaterial, care există doar pentru că nu contrazice determinismul inerent al materiei căreia i se supune fără să crâcnească. Astfel, Viața "materiei ființiale" cât și a "Sinelui Imaterial" sunt doar status-uri entropice tranzitorii, iar destinul său inmutabil este "transformarea", numita de toti Moarte; și una și cealaltă sunt acceptabile pentru că nu contrazic variabilele determinismului materiei, care le acceptă la randul sau ca variabile posibile și convenabile. Responsabilitatea, Libertatea, Liberul Arbitru, Morala, Etica și Dumnezeu există doar în iluzoriul construit de "Sinele-Eu". Acestea nu modifică nicidecum realitatea din care își trag existențialul, întru-cât materia este un Sistem Entropic Inchis ce nu înțelege de etic sau moral, nici de responsabil sau de liber arbitru: materia doar există! Ea poate doar imbraca entropic, prin degradare si pierdere de energie, formele "infinitelor" variabile ale determinismului, ca posibile alternative ale "existentului". De aceea eu nu cred în supranaturalul metafizic al zeilor morți  și înviați, nici în morala sau etica lor: toate sunt doar "invenții" ale sinelui imaterial în raport cu materia și "groaza" generata de determinismul absolut si imutabil al acesteia! Mantuirea din acest Sistem Inchis nu exista, altminteri Sistemul n-ar mai fi Inchis: "usa" invocata de toate religiile pur si simplu NU EXISTA, ori -daca exista, este pecetluita cu sigiliul Imposibilului pentru vesnicii!