viernes, 13 de enero de 2012

Rugă otrăvită

A mai trecut o săptămână, la fel cum a trecut şi ultimul an... sau ultima decadă; pentru unii a fost de bine, pentru alţii... de rău. Pentru cei care s-au ghiftuit şi pricopsit a fost un răspuns clar la rugăciunea lor sfântă: toate "puterile ceriurilor" s-au mobilizat  la unison să îndeplinească dorinţa ascunsă ori făţişă a prea-iubiţilor pământeni. Pentru cei care nu s-au pricopsit, nici ghiftuit, a fost clar un semn al dezaprobării divine. Și unii şi alții se roagă, se închină şi slujesc aceluiaşi dumnezeu: răsplata însă, este diferită şi asta îi înnebuneşte pe toţi deopotrivă. Și tot deopotrivă, într-un efort colosal, de ne (s)pus în cuvinte, cu toţii, prea-iubiţi şi ne-prea-iubiţi, se grăbesc să câştige favoarea fantezistă, capricioasă  a Unuia a cărui meandre sunt profund ne-nţelese. Oamenii numesc această nebunie religie.  

Eu, însă, nu văd vreo legătură între pântecul ghiftuit şi iubirea divină, nici între viaţa pricopsită şi harul ceresc. Eu nu mă rog să-mi fie mie bine ştiind că, inexorabil, altuia îi este rău. De aceea, eu nu mă rog deloc! Ce să-i zic lui Dumnezeu? Să-i mulţumesc că nu sufăr eu, cum suferă alţii? Că nu rabd eu, cum rabdă alţii? Că n-am murit eu, cum au murit alţii? Ruşine purulență a spiritului aş fi dacă aş face-o: un ipocrit nemernic! Eu nu înţeleg dumnezeul care s-ar încăpăţâna să-mi facă mie bine cu forţa, iar altuia rău, cu tot dinadinsul. De ce ar fi mai de preţ o tâţă de silicon în mâna vreunui moş hulpav decât un pahar de apă limpede la masa celui însetat? De ce-ar fi mai de preţ viaţa plină de toate necurăţiile a vreunui hoit octogenar, împuţit de sîlnicie, decât puritatea  lipsită de apărare a vreunui prunc devorat de o boală rară, incurabila? De ce-ar fi mai de preţ licărirea lacomă din ochii atâtora, decât tristeţea neputincioasă din privirea nevinovatului lipsit de orice? Și, la urma urmei, de ce ar fi mai de preţ un om decât un animal? Eu nu văd nici o diferenţă!   Dacă oamenii numesc această nebunie rugăciune, eu o numesc doar prostie  

Înainte să te rogi, gândeşte bine ce-i spui lui Dumnezeu. El sigur nu te-aude: s-ar putea totuşi să te audă alţii...

4 comentarios:

  1. Daca ai vointa sti ce sa-i spui lui D-zeu fara sa afecteze pe altu

    ResponderEliminar
    Respuestas
    1. Tot adevarul pe care il cunoastem acum la inceput a fost taxat drept erezie sau blasfemie! Daca nimeni n'ar fi miscat in front de teama ca ideea sa ar deranja pe nu stiu cine...am fi locuit si acum prin caverne! In plus, acei "altii" au tupeul sa deranjeze fara-ncetare pe altii...si nici nu le pasa! De ce mi-ar pasa mie acum?

      Eliminar
  2. Unii se inchina lui A-zeu, B-zeu, C-zeu...etc.

    "Inchinatorii adevarati" insa, sunt cei care adora zeul D.

    ResponderEliminar
  3. Cand comentati fiti va rog mai expliciti... Nu de alta dar nu intelege tot omul codul personal al gandirii unuia.

    ResponderEliminar

De oriunde ai fi, comentariul tau ma onoreaza: